Redăm în continuare analiza integrală a agenției Stratfor:
"Reacția României la evenimentele din Ucraina va lua trei forme. Prima, Bucureștiul va încerca să păstreze Moldova în sfera sa de influență. Puțin peste jumătate din comerțul Moldovei se realizează cu UE, dar o treime din exporturile Moldovei merg în Rusia. Rusia este o forță politică și culturală foarte importantă în Moldova, o parte semnificantă a populației susținând legături mai puternice cu Moscova, nu cu Bruxelles. Asta explică de ce România și UE și-au accelerat recent eforturile de a aduce Moldova mai aproape de UE. La sfârșitul lunii aprilie, UE le-a ridicat vizele moldovenilor, iar la începutul lunii mai a spus că va oferi 39 de milioane de euro pentru a ajuta Moldova să "rețină beneficiile și oportunitățile" viitoarei înțelegeri de asociere cu Uniunea Europeană. România a spus în repetate rânduri că va susține eventuala integrare a Moldovei la Uniunea Europeană.
La finele lunii iunie, UE și Moldova cel mai probabil vor semna un acord de asociere și liber schimb în cadrul inițiativei Parteneriatului Estic. Pe măsură ce momentul summitului se apropie, frica României de eforturile destabilizatoare ale Rusiei în Moldova cresc. Mici manifestații pro-ruse au avut deja loc la Chișinău. Rusia are câteva instrumente prin care poate destabiliza Moldova, ceea ce înseamnă că regiunea rămâne volatilă în următoarele luni.
În al doilea rând, România va căuta legături militare mai puternice cu SUA și cu jucători regionali cheie. În plan intern, asta înseamnă mai multe promisiuni de creștere a bugetului alocat armatei. La nivel internațional, România va încerca să-și exploateze poziția strategică de la Marea Neagră pentru a atrage interesul SUA. România deja oferă asistență Casei Albe privind tranzitul trupelor care vin din Afganistan. Anul viitor, sistemul de apărare anti-rachetă va ajunge în România. Bucureștiul se va folosi de aceste acorduri pentru a căuta o mai pregnantă prezență americană în țară sau măcar semnale mai puternice de angajament față de securitate României (cum ar fi delegarea unui ambasador SUA la București).
România ar putea forma o alianță cu Polonia
România va căuta legături politice și militare mai puternice cu Polonia. Bucureștiul și Varșovia au viziuni strategice similare. Ambele crede că o prezență americană în Europa Centrală și de Est le consolidează securitatea națională. Ambele sunt interesate de extinderea influenței Uniunii Europene spre est și contribuirea la stablitatea politică din sfera de influență tradițională a Rusiei, în particular în Ucraina și Moldova. În lunile următoare, Varșovia și Bucureștiul vor împinge UE să ofere ajutor financiar și politic adițional acestor țări. Mai mult, dintr-o perspectivă strategică, legături mai puternice între România și Polonia ar crea o alianță formată din cele două cele mai mari state din regiune, care s-ar întinde de la Marea Baltică la Marea Neagră.
Recent, România și Bulgaria au fost incluse în unele dintre summit-urile Grupului de la Vișegrad (care include Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria). Asta deschide ușile pentru o potențială cooperare regională pe proiecte de infrastructură pentru a integra mai profund piața energetică și alte interese comune ale celor două țări, precum prezervarea unei puternice Politici Agricole Comune în UE.
România și Turcia au preferat legături cu SUA, nu una cu cealaltă
Turcia ar putea eventual deveni un element important al politicii externe române, legăturile bilaterale mai puternice putând să contrabalanseze prezența Rusiei în Marea Neagră. Oricum, Bucureștiul și Ankara au arătat interes limitat într-o asemenea relație; în ultimul deceniu, România și-a orientat politica externă către vest (UE și NATO) în timp ce Turcia s-a concentrat pe Orientul Mijlociu și Mediterana. Îngrijorări comune cu privire la o mai mare instabilitate în Marea Neagră ar putea aduce laolaltă aceste două țări.
România și Turcia au semnat diferite înțelegeri de parteneriat între 2011 și 2013, iar Turcia este principalul partener comercial al României din exteriorul UE. În orice caz, schimburile bilaterale au rămas relativ stabile în ultimii ani și înțelegerile comune privind cercetarea și explorarea gazului natural și petrolului din Marea Neagră nu s-au tradus încă într-o acțiune concretă. România și Turcia au participat de asemenea la dezvoltarea sistemului anti-rachetă al SUA, dar ambele au părut mai interesate să dezvolte legături bilaterale cu Washingtonul decât una cu cealaltă. Probabil că va fi nevoie de presiune mai mare din partea SUA pentru ca România și Turcia să-și întărească legăturile
Dacă Rusia oprește robinetul cu gaze, România va fi afectată semnificativ
A treia mișcare a României va fi să încerce să-și accelereze eforturile privind diversificarea surselor de energie, dar progresul în această zonă va fi foarte lent. România, care produce trei pătrimi din gazul natural pe care îl consumă, nu este atât de dependentă de gazul rus precum vecinii săi. Totuși, România a eșuat în a-și diversifica importurile, din moment ce aproape tot gazul importat vine dinspre Rusia. Asta înseamnă că o întrerupere a livrărilor de gaze ruse ar avea un impact semnificativ asupra României.
România a fost unul dintre principalii susținători ai Nabucco Vest, un gazoduct care ar fi transportat gaz natural din Azerbaijan. Oricum, asupra viitorului acestui proiect planează îndoieli serioase după ce TAP - care nu traversează România - a fost ales în detrimentul Nabucco. România încă are opțiuni adiționale: explorarea gazelor de șist, dezvoltarea câmpurilor de gaze naturale din Marea Neagră și dezvoltarea interconectorilor cu țările vecine. Este puțin probabil ca cele mai multe dintre aceste inițiative să aibă un impact semnificativ deceniul acesta.
Potrivit unei estimări a Administrației SUA pentru Informații în Energie, România are rezerve de gaze de șist de 1,4 trilioane de metri cubi. Dar România are un drum lung de parcurs și multe obstacole de depășit (inclusiv rezistența populară față de fracturarea hidraulică) înainte ca aceste resurse să poată fi consumate. Între timp, Bucureștiul caută să dezvolte câmpurile gazeifere găsite în Marea Neagră, acolo unde unele companii internaționale deja caută gaz. Oricum, dimensiunea adevărată a acestor rezerve este incertă și nu există perspectiva unei producții semnificante până la cel târziu sfârșitul deceniului.
Prezența Rusiei în Crimeea îngrijorează Bucureștiul
Asta nu înseamnă că România este dispusă să abandoneze proiectul acesta - dimpotrivă. Unul dintre motivele principale ale îngrijorărilor României cu privire la prezența Rusiei în Crimeea și Odesa este acela că Bucureștiul se teme că Moscova ar putea interveni în planurile sale energetice din Marea Neagră.
Între timp, România a făcut progrese în construirea interconectorilor cu vecinii săi. Terminat în 2010, interconetorul Arad - Szeged dintre România și Ungaria operează într-o singură direcție, aceea de a importa gaz din Ungaria. Un interconector româno - moldovean - proiect cheie pentru integrarea politică și economică a Moldovei cu România - este așteptat să devină operațional la sfârșitul acestui an. Construcția interconectorului Giurgiu - Ruse dintre România și Bulgaria, care a început în octombrie 2009, cunoaște niște întârzieri. Inițial, finalizarea lui era programată pentru începutul anului 2013, dar statutul său curent este necunoscut. Niciunul dintre vecinii României nu este un producător de gaze naturale, deci acești interconectori ar oferi diversificare în termeni de rute, nu de surse de energie.
Nevoile energetice vulnerabilizează România în fața Moscovei
România a fost înconjurată în mod tradițional de puteri mari, care în momente diferite ale istorie au inclus Turcia, Austro-Ungaria și Rusia. Asta a modelat viziunea României despre lume. Unul dintre principalele obiective ale politicii externe române a fost să se conecteze la o putere externă pentru a-și reduce vulnerabilitatea. Asta explică de ce Bucureștiul va căuta să rămâne aliniat îndeaproape de SUA pentru a o ajuta să se descurce într-un climat regional nesigur. Dar România vrea să dezvolte, totodată, garanții de securitate la niveluri bilaterale și regionale, ceea ce explică de ce Bucureștiul este interesat să mențină legături apropiate cu Polonia și potențial cu Turcia.
România are un grad de separare din cauza evenimentelor din vecinătatea sa, dar nevoile energetice o fac vulnerabilă în fața Rusiei în viitorul apropiat și își face griji cu privire la instabilitatea din apropierea granițelor sale. Asta îi va influența acțiunile în anii următori. Bucureștiul ca continua să insiste pentru o mai pronunțată prezență SUA în regiune, în timp ce va încerca să apropie Moldova de UE. Va continua totodată eforturile sale de diversificare a energiei, rămânând însă conștientă că aceste eforturi nu vor reduce substanțial dependența de Rusia în perioada următoare. Asta înseamnă că Bucureștiul va păstra legături relativ reci cu Rusia, dar va avea grijă să nu genereze o deteriorare substanțială a legăturilor bilaterale care ar putea amenința grijile sale cu privire la securitatea din Moldova și Marea Neagră".
*Notă: Intertitlurile aparțin redacției
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
