Spre comparaţie, un francez a muncit 1.648 de ore (cele mai puţine ore în medie pe lucrător), un italian 1.776 de ore, un german 1.845 de ore şi un britanic 1.874 de ore.
Studiul citat – care analizează cu precădere situaţia forţei de muncă din Franţa – arată însă date interesante: cu cât o ţară este mai săracă, cu atât cetăţenii ei lucrează mai mult.
Astfel, românii şi grecii sunt singurii cetăţeni ai UE care au lucrat în 2015 peste 2.000 de ore. Niciun cetăţean din „vechea Europă“, clubul bogat al UE, nu a lucrat peste 1.900 de ore anual, în medie.
Studiile europene arată însă și un paradox: competitivitatea în țările unde se muncește mult este foarte redusă, de 5-6 ori mai mică în România decât în Germania. În aceeași vreme, competitivitatea redusă generează salarii mici și face ca aceste țări să consume puțin.
Culmea este că deși românii muncesc cel mai mult și au aproape cele mai mici venituri din Europa, ultimul raport de convergență al Comisiei Europene privind aderarea României la zona euro relevă că majorarea salariilor afectează competitivitatea, păstrând țara în subdezvoltare.
„Creşterea salariilor a fost accelerarea considerabilă şi estimăm să depăşească creşterea productivităţii în 2016 şi 2017, având drept rezultat creşteri semnificative ale costurilor salariale unitare nominale care sunt de natură să afecteze competitivitatea şi crearea de locuri de muncă”, arată raportul citat.
Așadar, înțelege cine ce poate din datele oficiale: românii muncesc mult, ni se spune că suntem ineficienți, avem salariile cele mai mici, dar când vrem să mărim salariile, UE ne spune că afectăm competitivitatea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
