Severin: Dr. Ponta dorește să dea efecte abuzului prezidențial

Adrian Severin / 31 aug 2019 / 15:02 Salveaza PDF Comentarii

Dr. V.V. Ponta avertizează că, începând de joi, 29 august 2019, ora zero, Guvernul nu mai poate ține ședințe, adopta hotărâri, iniția legislație și emite Ordonanțe, întrucât Președintele K.W. Iohannis nu a semnat decretele pentru numirea interimarilor în posturile vacantate prin demisia miniștrilor ALDE.

ALEGERILE FAC IMPOSIBILĂ ÎNDEPLINIREA FUNCȚIEI PREZIDENȚIALE

 

Demonstrația „doctă" a fostului secretar general din Guvernul Grindeanu nu merită repetată. Ea a fost deja răspândită pe surse. (Cea mai nostimă susținere este cea referitoare la faptul că de acum executivul nu poate prezenta nici o inițiativă legislativă în Parlament întrucât nu are un titular pentru postul de ministru pentru relațiile cu Parlamentul, ca și când dacă, prin ipoteză, primul ministru s-ar duce în fața legislativului nu ar fi de ajuns.)

Dr. Ponta nu cunoaște, desigur, principiul continuității instituționale potrivit căruia nici o instituție nu își întrerupe activitatea din cauza vacantării conducerii sale. Dacă, din indiferent ce motive, șeful instituției nu își poate îndeplini atribuțiile, cineva îi ia imediat locul și îi îndeplinește misiunea până la apariția unui nou titular.

Constituția prevede chiar și situația în care Președintele Republicii este în imposibilitatea de a-și exercita funcția. Potrivit art. 98 (1) „Dacă ... Preşedintele ... se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor." Constatarea imposibilității este de competența Curții Constituționale (art. 146 lit g).

În acest sens Guvernul s-ar putea adresa CCR cu cererea de a aprecia dacă refuzul îndeplinirii atribuțiilor prezidențiale poate fi asimilat cu imposibilitatea exercitării acestora. Nimic nu este mai imposibil decât ceea ce nu vrei să faci. În măsura în care s-ar zice că motivul imposibilității vizate de Constituție ar trebui să fie obiectiv, se poate recurge cu folos și la un examen psihiatric.

Pe de altă parte, imposibilitatea se poate stabili și în funcție de consecințe. Dacă un document nu este semnat la timp, se poate prezuma că persoanei care trebuia să semneze îi este imposibil să o facă. K.W. Iohannis a și recunoscut asta, de altfel. Și nu îl putem prezuma ca fiind de rea credință. Nu-i așa? E candidat la propria-i succesiune și îi este imposibil să fie și Președinte loial în același timp. Iată conflictul de interese!

CÂND IMPOSIBILITATEA EXERCITĂRII ATRIBUȚIILOR PREȘEDINTELUI ÎMPIEDICĂ EXERCITAREA ATRIBUȚIILOR GUVERNULUI

 

Imposibilitatea îndeplinirii atribuțiilor prezidențiale, în cazul de față, duce însă, potrivit unei prime analize, la imposibilitatea îndeplinirii atribuțiilor executivului. Iată o ipoteză pe care Constituția sau legea nu o prevăd. De regulă legile se scriu pentru oameni normali, rezonabili și de bună credință. Ceea ce nu înseamnă că legea nu are soluții împotriva interpretării și aplicării ei cu rea credință.

Dr. Ponta ar fi trebuit să știe că niciodată nu se poate invoca insuficiența sau obscuritatea legii, pentru a refuza ieșirea dintr-un impas. Atunci când lipsește o dispoziție explicită, trebuie căutată una implicită. Dacă rezolvarea unei probleme este dată de legea în mod normal aplicabilă, se va recurge la rezolvarea dată de alte legi unor probleme asemănătoare – analogia legii. Când nici așa nu se ajunge la o concluzie adecvată, se apelează la principiile generale de drept – analogia dreptului.

În speța evidențiată cu atâta grijă pentru buna guvernare a țării de dr. Ponta, imposibilitatea prezidențială în exercitarea atribuțiilor, raportată la imposibilitatea guvernamentală subsecventă, se constituie într-un caz de forță majoră. Dacă Președintele – Doamne ferește! – ar fi murit (ceea ce, vorba bancului, ar fi fost o tragedie, dar nu ar fi fost nici o pagubă) înainte de a semna decretele de numire a miniștrilor interimari, ce am fi făcut? Am fi suspendat activitatea Guvernului până cînd CCR ar fi constatat vacantarea postului?

Într-o asemenea ipoteză, fie Guvernul și-ar fi continuat activitatea cu interimarii numiți de Premier, potrivit competenței constituționale a acestuia, fără a exista și forma decretului prezidențial care să oficializeze numirea, fie s-ar fi apelat, în ordine, la Președintele Senatului sau la cel al Camerei Deputaților pentru a semna decretele nesemnate de Președintele Republicii. Decizia ulterioară a CCR ar acoperi această procedură, care oricum nu a produs vreun prejudiciu, ci a evitat producerea prejudiciului uriaș consecutiv încetării activității Guvernului. A lăsa țara fără guvernare este mult mai grav decât a lăsa o numire în funcție publică fără anvelopă formală.

GUVERNUL NU POATE FI DEMIS SUB MASCA REFUZULUI INTERIMARILOR

 

Ceea ce se cere discutat acum este, însă, ce se întâmplă atunci când activitatea unei instituții este în pericol de a fi blocată din cauza abuzului alteia?

Președintele Republicii nu are dreptul constituțional de a demite Guvernul. El nu o poate face nici direct, revocând miniștrii sau pe primul ministru, și nici indirect prin măsuri și atitudini, acțiuni sau inacțiuni care să pună executivul în imposibilitatea de a funcționa. Decretul prezidențial de revocare, se emite doar la cererea Primului Ministru și este un act de constatare iar nu unul de dispoziție.

Potrivit art 109 (1) „Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate", iar potrivit art. 107 (2) „Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru." Art. 110 (2) prevede că „Guvernul este demis... dacă... este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile", dar, prin coroborarea tuturor acestor texte este limpede că o atare imposibilitate nu poate fi rezultatul unei revocări a primului ministru, deghizată în refuzul fără motiv legal al semnării unor decrete prezidențiale.

Pe de altă parte, CCR a decis că Președintele nu are un drept de veto în ceea ce privește remanierea Guvernului. El poate poate doar cere Premierului, o singură dată, să formuleze o altă propunere, iar asta numai pe temeiuri de legalitate. Codul administrativ precizează și care pot fi aceste temeiuri. Competența membrilor guvernului și oportunitatea numirii sau menținerii lor în funcție poate fie cenzurată numai de Parlament.

Cu atât mai puțin Președintele ar avea dreptul de a refuza semnarea actelor referitoare la interimat. Interimatul are un dublu caracter: de urgență și de provizorat. Prin urmare, în acest caz, cererea de înlocuire a propunerii nu își mai are loc nici măcar pentru o singură dată. Oricum mandatul interimar nu durează mai mult de 45 de zile. Timp suficient pentru a se găsi un titular, chiar și din două încercări.

ABUZUL PREZIDENȚIAL NU CREAZĂ OBLIGAȚII LEGALE GUVERNULUI

 

În speță, refuzând oficializarea interimatului, Președintele a abuzat. Consecințele arătate de dr. Ponta sunt cele ale unui abuz; un abuz pe care dorește să îl consacre. Or, Guvernul ar accepta abuzul dacă și-ar înceta activitatea din cauza refuzului semnării decretelor prezidențiale. Astfel ar deveni nu doar complice la abuz, ci și principal responsabil pentru a nu fi împiedicat efectele abuzului.

Cum dreptul încetează acolo unde începe abuzul, înseamnă că abuzul nu poate produce efecte juridice, voința care îl animă situându-se în afara legii. Rezultă că unica soluție pentru ca abuzul prezidențial să nu blocheze activitatea guvernului, este punerea în funcțiune a interimatului fără semnătura Președintelui. Iar ulterior, după caz, punerea în funcție a titularilor prin semnarea decretelor de către un președinte interimar. „Greva prezidențială", oricum ilegală, nu poate opri gestiunea treburilor publice.

Supralicitările jenante ale dr. Ponta sunt totuși utile. Aceasta întrucât pun în lumină clară consecințele dezastruoase ale abuzului prezidențial. Nu mai este vorba doar de un capriciu de prost gust, ci de subminarea ordinii de stat. În atari condiții Guvernul este obligat să iasă din ambiguitate și, în afara sesizării CCR asupra acestui nou conflict juridic de natură constituțională, împreună cu parlamentarii care îl mai susțin ori, cel puțin, mai susțin Constituția României, să accepte confruntarea cu Președintele-uzurpator și să o abordeze cu toate mijloacele la dispoziția sa.

Toată lumea trebuie să înțeleagă că în joc nu este supraviețuirea Guvernului Dăncilă, ci supraviețuirea statului român ca republică parlamentară, națională, suverană și independentă.

Acest articol reprezintă o opinie.

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.23