România, prezentă în Rusia fără sportivi și cu sportivi deopotrivă? Ignorarea regulilor și a responsabilității instituționale?

Delegația României a răspuns astfel invitației președintelui Federației Ruse de Lupte Mikhail Mamiashvili, un apropiat al cercurilor de putere de la Kremlin.

Mihail Mamiashvili – sportul ca paravan

Mamiashvili a fost decorat de mai multe ori de statul rus prin decrete semnate de Vladimir Putin, inclusiv cu distincții de rang înalt precum Ordinul „Pentru Merit față de Patrie”. Deși nu este militar de carieră, Mamiashvili a primit grade onorifice în structuri militare, ilustrând integrarea sa simbolică în elita politică și instituțională a Federației Ruse. Astfel, profilul său reflectă modelul rusesc de fuziune între sport, putere politică și influență de stat.

Figura publică a lui Mihail Mamiashvili ilustrează una dintre cele mai problematice derive ale sportului rus post-sovietic: transformarea instituțiilor sportive în extensii ale rețelelor informale de putere. Oficial sportiv de rang înalt, Mamiashvili este asociat constant, în presa de investigație, cu lumea crimei organizate încă din anii ’90, în special prin legături atribuite cu cercul interlop condus de Otari Kvantarișvili.

Acuzațiile care îl urmăresc depășesc cadrul zvonurilor marginale. Ele includ episoade publice de violență împotriva sportivilor, comportament coercitiv și umilitor, precum și utilizarea federației de lupte ca instrument personal de control financiar. Lipsa consecințelor juridice interne, în ciuda gravității faptelor relatate, a consolidat percepția unei impunități sistemice.

În plan economic, numele său apare recurent în conflicte financiare majore, escrocherii atribuite și eliminarea agresivă a partenerilor incomozi. Aceste practici, tolerate sau ignorate instituțional, indică un model de capturare a sportului de performanță în scopuri non-sportive.

Pe plan internațional, Mamiashvili este tratat ca o figură problematică: accesul său în state occidentale este restricționat, iar în presa internationala este menționat ca fiind supus unor regimuri de sancțiuni aplicate elitelor ruse din zona sport–stat. Chiar și în absența unei transparențe totale privind măsurile concrete, statutul său reflectă poziționarea într-o zonă gri între sport, putere și economie subterană.

Cazul Mamiashvili arată cum sportul, în loc să funcționeze ca instrument de diplomație și etică, poate deveni un paravan pentru violență, corupție și relații cu crima organizată — cu efecte toxice atât interne, cât și internaționale.

Prezența nu a avut nicio justificare competițională. În schimb, delegația română a fost evidențiată public de organizatori, menționată în conferințe de presă de către oficialii ruși și prezentată ca exemplu de „deschidere internațională” a sportului rus.

Într-un stat aflat sub sancțiuni sportive și diplomatice, acest tip de vizibilitate nu este întâmplător: este instrument de legitimare externă. Câteva zile mai târziu, România reapare la Moscova într-un alt context sportiv.

Trei atleți români la „Russian Winter”

Andrei Rareș Toader, Elena Andreea Taloș și Diana Ana Maria Ion au participat pe 7 februarie 2026 la ediția a 35-a a concursului „Russian Winter”, desfășurat la Moscova. Toader a ocupat locul 3 la aruncarea greutății, cu 20,27 m, iar Taloș și Ion s-au clasat pe locurile 3 și 6 la triplusalt. Deși prezentată drept o competiție de pregătire pentru Campionatele Mondiale indoor din Polonia, participarea ridică probleme serioase de eligibilitate, întrucât Rusia este exclusă din sportul internațional.

Ce spune regulamentul internațional 

World Athletics a suspendat toate federațiile din Rusia. În aceste condiții, competițiile organizate pe teritoriul rus nu pot fi autorizate.

Regulamentul World Athletics este explicit:

• doar competițiile autorizate de World Athletics, de o federație afiliată sau de o

asociație regională pot conta oficial;

• orice competiție organizată de o federație suspendată intră automat în categoria „Unauthorized Meeting”.

„Russian Winter” se încadrează în această definiție. Mai mult, Regulamentul de Eligibilitate prevede clar:

• niciun atlet nu are voie să participe la o competiție neautorizată;

• sportivii care o fac pot fi declarați ineligibili;

• odată declarat ineligibil, sportivul nu mai poate concura la competiții interne sau internaționale, inclusiv Campionate Mondiale sau Europene.

Întrebarea în sfera sportivă este dacă participarea la Moscova nu este o zonă gri, ci un risc juridic clar pentru sportivi și prejudiciu pe plan internațional.

Aceste două cazuri vin după ce în noiembrie anul trecut, Irina Deleanu a participat la două competiții internaționale, alături de delegații sportive din Federația Rusă, inclusiv alături de sportivele și oficialii clubului Alinei Kabaeva, partenera lui Putin, evenimente menite a legitima revenirea sportivilor rus în competițiile sportive.

Ambele competiții au fost finanțate de companii ruse. Irina Deleanu a fost singurul oficial al unei federații naționale sportive din Europa.

Cele trei situații sunt diferite ca formă, dar identice ca fond, intrucat:

• Rusia este tratată ca un partener sportiv legitim;

• regulile internaționale sunt minimalizate;

• instituțiile românești aleg să nu intervină.

• Periclitează interesele de politică externă ale României;

• Ne exclud din monolitul european al condamnării agresiunii Federației Rusă

• Ne decredibilizează în fața partenerilor europeni

• Ne poziționează în tabăra “puciștilor”, respectiv a celor care sparg blocul sancționatoriu și de presiune la care este supusă Federația Rusă după declanșarea agresiunii militare din Ucraina.

• Trădează sprijinul complex pe care România îl acordă Ucrainei.

Diferența esențială este una de responsabilitate:

• în cazul luptelor și gimnasticii ritmice, vorbim despre oficiali, inclusiv președintii federațiilor, cu rol instituțional direct;

• în cazul atletismului, consecințele pot fi suportate de sportivi, prin suspendări sau pierderea dreptului de participare.

In tot acest context, președintele COSR, Mihai Covaliu ar trebui să intervină:

• să solicite clarificări oficiale;

• să delimiteze instituția de evenimente  organizate de un stat agresor;

• să sesizeze comisiile de etică;

• să prevină expunerea sportivilor români la riscuri de ineligibilitate.

Autor: Mihaela Coman