Prezentăm în cele ce urmează cazurile de retrocedări în care au fost sau sunt implicați Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea. Toate informațiile sunt publice și preluate din presă, unde au apărut de-a lungul timpului.
Moșia Ghica
Proprietăţile Aşezământul Ghica, din Capitală, au încăput pe mâna unor falşi moştenitori, care ulterior le-au vândut dezvoltatorilor imobiliari, pentru demararea unor proiecte rezidenţiale.
Soţii Adrian Ciorobea şi Virginica Tanţi Dumitrescu s-au folosit de falşi moştenitori, dar şi de complicitatea unor înalţi funcţionari din Primăria Capitalei, pentru a pune mâna pe imensul domeniu al Palatului Ghica, din patrimoniul naţional. Sunt concluziile magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti, care, la sfârşitul anului 2011, au dispus urmărirea penală în cazul lui Adrian Ciorobea şi a Virginicăi Tanţi Dumitrescu. Alături de ei au mai fost cercetaţi falsa moştenitoare a moşiei Ghica, Simone Helene Raletti (60 de ani), omul de afaceri Marin Gostin (50 de ani), care a primit şi el o parte din domeniul palatului, precum şi complicii acestora din Primăria Capitalei.
Pentru a putea intra în posesia imensului domeniu, aceştia aveau nevoie de un moştenitor, de la care să cumpere, pe bani foarte puţini, drepturile succesorale. L-au găsit în persoana unei anume Simone Helene Raletti. Pretinsa descendentă a celebrei familii domnitoare nu a fost aleasă la întâmplare. Simone Helene Raletti este rudă prin alianţă cu soţia unuia dintre epitropii Aşezământului Ghica, principesa Eufrosina Ghica, moartă în 1940, care însă nu avea niciun drept la moştenire, după cum au arătat chiar judecătorii. În 1998, Raletti a depus la Primăria Sectorului 2 o cerere, în nume propriu şi nu în numele Aşezământului Grigore Ghica, de reconstituire a dreptului de proprietate asupra moşiei Colentina. Îndrumată din umbră de imobiliari, Simone Helene Raletti a susţinut nu numai că are dreptul la domeniul Ghica, dar şi că ar fi unica moştenitoare. Ea a primit pe bandă rulantă mai multe terenuri în zona lacurilor Tei şi Plumbuita, însumând 22 de hectare, precum şi palatul domnesc.
Atunci când adevăratul moştenitor al familiei Ghica, principele Grigore Ghica, a făcut demersuri pentru retrocedarea averii, Primăria i-a închis uşa în nas. În zadar a arătat Grigore Ghica că proprietatea retrocedată ilegal este domeniu public, aşa cum a transmis prin testament domnitorul Grigore Ghica, "pentru plăcerea nevinovată şi petrecerea plăcută a poporului".
La scurtă vreme după ce a fost pusă în posesie, Simone Helene Raletti a înstrăinat moşia: Marin Gostin s-a ales cu jumătate din teren, adică 11 hectare, iar cuplul Adrian Ciorobea-Virginica Tanţi Dumitrescu, prin firma Ciad SRL, a luat cealaltă jumătate a proprietăţii, pentru care a plătit mai puţin de 3 euro pe metrul pătrat, în condițiile în care un metru pătrat de teren în zona Tei se tranzacţiona la acea vreme cu 150-200 de dolari metrul pătrat.
Judecătorii au stabilit că ingineria financiară a fost pusă la cale de rechinii imobiliari: "Toate aceste persoane au avut cunoştinţă de activitatea frauduloasă a intimatei Raletti Simone Helene în obţinerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor care aparţineau Aşezământului Ghica Voievod şi care erau inalienabile, ajutând-o să facă ilegalităţi pentru obţinerea de foloase materiale", se arată în motivarea deciziei Tribunalului Bucureşti.
Până şi procurorul DNA Doru Ţuluş, cel care într-un prim dosar penal a scos-o basma curată pe Simone Helene Raletti, recunoaşte că aceasta este o impostoare: "Faptul că în mod neîntemeiat, cel puţin printr-o gravă neglijenţă, autorităţile administrative i-au reconstituit dreptul de proprietate, deşi la o analiză temeinică a documentaţiei prezentate ar fi trebuit să-i respingă aceste cereri, nu poate fi imputabil făptuitoarei, în sensul reţinerii în sarcina acesteia a infracţiunii de înşelăciune", se arată în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, din martie 2011. Procurorul aruncă însă vina numai pe funcţionarii publici: "Era atribuţia comisiilor de aplicare a Legii 18/1991 şi a Legii 1/2000 să analizeze şi să solicite orice documente considerate relevante pentru soluţionarea cererilor (...)". Nici aceştia n-au păţit nimic, pentru că procurorul a constatat că "a intervenit împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale".
Sursa: adevarul.ro - 9 ianuarie 2012
23,4 hectare pentru un teren de 3 ori mai mic
Primarul interimar al Capitalei, Răzvan Murgeanu, a decis în 2005 să restituie unor moștenitori, în compensare, o suprafață de teren de trei ori mai mare decât cea revendicată, pe motiv că terenurile ar fi egale ca valoare.
Cetățenii români de naționalitate germană Goebbel Bortes Astrid, Goebbel Fritz Berndt, Tudor Helga și Krestel Rolf Ernst au solicitat, în 2001, restituirea în natură a 9,3 hectare de teren situate în comuna Plumbuita Tei (pe actualul amplasament al Parcului și Lacului Plumbuita). În locul celor 9,3 hectare de teren solicitate de cei patru, Murgeanu și echipa sa au decis să acorde, în "compensare", o suprafață de trei ori mai mare, respectiv de 23,4 hectare, situate pe malul nordic al lacului Tei, pe str. Fabrica de Glucoza nr. 6 - 8. Pe piața imobiliară, terenul de 23,4 hectare, situat pe malul lacului Tei și care era grevat de o concesiune pe 99 de ani, valora în 2005 între 33 și 47 milioane de dolari.
Moștenitorii terenului și-au vândut drepturile încă din luna decembrie 2004, cu patru luni înainte de a intra în posesia proprietății, în schimbul unui avans de 100.000 de euro.
Tanți Virginica Dumitrescu și Adrian Ciorobea au cumpărat drepturile de moștenire pentru terenul de 9,3 hectare din Parcul Plumbuita, după care au revendicat cele 23,4 hectare de pe malul lacului Tei. Cei doi au cumpărat cu 3 milioane de euro (plătibili în rate, timp de trei ani) drepturile pentru un teren ce ar fi valorat 33 de milioane de dolari.
Sursa: hotnews.ro - 10 august 2005
Citește și: Retrocedări. Ce a găsit Corpul de Control al Guvernului la Sibiu
Exproprieri pentru A3
Numele Virginicăi Tanți Dumitrescu a fost vehiculat și când s-au făcut exproprierile pentru supralărgirea Şoselei Fabrica de Glucoză, din zona Pipera, unde ar trebui să ajungă Autostrada Bucureşti-Ploieşti. O treime din suma globală prevăzută ar fi urmat să-i revină femeii de afaceri Virginica Tanţi Dumitrescu.
Suma globală a despăgubirilor prevăzute în proiectul de hotărâre de Consiliu pentru supralărgirea Şoselei Fabrica de Glucoză a fost estimată la aproximativ 28 de milioane de euro, din care o treime, adică aproximativ 10 milioane de euro, ar fi urmat să-i revină femeii de afaceri Tanţi Virginica Dumitrescu. Este vorba despre 16 terenuri intravilane dintre cele 42 de proprietăţi care au făcut obiectul exproprierilor. Tanți Virginica Dumitrescu și Adrian Ciorobea au primit terenurile de pe Şoseaua Fabrica de Glucoză, cu o suprafaţă de 23,4 hectare, în 2005, în compensaţie pentru un teren de 9,3 hectare care se află pe fundul Lacului Plumbuita şi în Parcul Plumbuita din Capitală. Punerea în posesie a fost făcută de Răzvan Murgeanu, primarul interimar la vremea respectivă, care le-a dat la schimb o suprafaţă de trei ori mai mare.
Întrebat cum a fost posibil un asemenea schimb, fostul primar interimar Răzvan Murgeanu declara că şi lui i s-a părut suspectă diferenţa mare de suprafeţe, dar preciza că a cedat în faţa presiunilor Comisiei Speciale a Primăriei, care deţinea două evaluări prin care se dovedea echivalenţa valorilor celor două terenuri, dar şi a presiunilor din partea Virginicăi Dumitrescu: "A venit la mine în birou şi mi-a spus că va depune plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva mea dacă nu semnez, iar eu nu am avut cum să motivez refuzul semnării contractului. Am încercat să amân cât mai mult acest lucru, l-am trimis înapoi la Comisie de patru ori".
Sursa: adevarul.ro - 31 octombrie 2013
Casa Oamenilor de Știință
Casa Oamenilor de Ştiinţă, monument arhitectural în stil neoclasic francez, ar putea ajunge pe mâinile unor rechini imobiliari, după ce urmaşii fraţilor Assan, cei care au construit vila la începutul secolului trecut, au vândut drepturile succesorale. Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea au ajuns în recurs la Curtea Supremă şi revendică terenul de peste 5.000 de metri pătraţi în valoare de aproximativ 15 milioane de euro şi clădirea, monument istoric, în locul urmaşilor industriaşilor antebelici.
La capătul a două cicluri procesuale, timp în care dosarul s-a plimbat de la Tribunal la Curtea de Apel Bucureşti la Curtea Supremă şi înapoi, singurul argument care pare să-i fi convins pe judecători să respingă cererea de restituire formulată de Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea este unul ce ţine de procedură: avocaţii Casei Oamenilor de Ştiinţă (COŞ) au arătat că cei doi au contestat prea târziu decizia prin care Academia Română refuza să le retrocedeze imobilul. Mircea Duţu Buzura şi Paul Tiţa, avocaţii Academiei Române, respectiv ai COŞ, au mai susţinut că cei doi dezvoltatori imobiliari nu sunt persoane îndreptăţite să revendice imobilul în sensul Legii 10/2001, deoarece nu sunt nici foştii proprietari, nici urmaşi ai acestora.
Pe de altă parte însă, Ioan Pădureanu, avocatul lui Adrian Ciorobea, spune că acesta a cumpărat drepturile succesorale de la urmaşii fraţilor Assan, industriaşii antebelici care au deschis prima moară cu aburi din România şi care locuiau în vila cunoscută acum drept Casa Oamenilor de Ştiinţă. Avocatul susţine că intenţia clientului său este una de conservare a imobilului, acesta declarându-se intrigat de fapul că actuala destinaţie a clădirii este de restaurant: "Intenţiile clientului meu nu pot fi decât de conservare. Mă mir de ce Ministerul Culturii nu a pus oprelişte să se fumeze acolo. E o bătaie de joc! Clădirea ar trebui să fie muzeu, iar intrarea să fie liberă".
Avocatul Ioan Pădureanu a explicat că Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea nu au cumpărat drepturile litigioase, ci drepturi succesorale: "Este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, încheiat înainte de proces. Ei (n.n. - Dumitrescu şi Ciorobea) sunt un fel de prieteni de familie cu urmaşii lui Assan".
Sursa: stiri.com.ro - 8 august 2011
Turn de 70 de metri pe Expoziției
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a considerat oportună pentru oraș construirea unui bloc de 70 de metri lângă spitalul CFR 2, pe bulevardul Expoziției. Beneficiarii acestui Plan Urbanistic Zonal au fost nimeni alții decât Adrian Ciorobea și Dumitrescu Tanți Virginica.
Pe 9 noiembrie 2001, Ana Socaciu a făcut o notificare pentru restituirea unui teren în suprafață de 900 de metri pătrați, situat în Calea Văcărești, nr. 64, fost nr. 44. Dosarul început de aceasta, decedată la scurt timp după, a fost continuat de moștenitoarea sa, Popescu Maria. După șapte ani, pe 11 septembrie 2008, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, i-a dat în compensare un teren de două ori mai mare, pe bulevardul Expoziției, lângă Spitalul CFR 2.
Bogdan Ilie, director executiv al Direcției Juridice din Primăria Capitalei, a explicat că Popescu Maria a primit în compensare terenul de pe bulevardul Expoziției deoarece "terenul în suprafață de 900 mp situat în Calea Văcărești, nr. 64, a fost imposibil de restituit în natură, fiind afectat de elemente de sistematizare". Imediat după retrocedare, au apărut în schemă cei doi "vânători de terenuri", Dumitrescu Tanți Virginica și Adrian Ciorobea, cei doi fiind beneficiarii PUZ-ului pentru turnul de 70 de metri.
Sursa: hotnews.ro - 22 martie 2010
Vezi și: Un ministru o acuză pe Macovei: S-a ocupat de retrocedări. Ce implicare are în "jaful produs asupra României"
Imobil demolat cu o autorizație ilegală, în Kiseleff 39
Curtea de apel București a anulat autorizația de demolare semnată de primarul Capitalei, Sorin Oprescu, pentru clădirea de pe Șoseaua Kiselef nr. 39, pe motiv că aceasta nu a fost emisă legal, procesul fiind intentat de Asociația Salvați Bucureștiul. Imobilul, construit în perioada interbelică fusese însă deja demolat de doi ani, imediat după emiterea autorizației de demolare. Principala întrebare este ce se întâmplă mai departe și cum vor plăti cei vinovați. Până acum, în alte cazuri similare, nimeni nu a pățit nimic.
Asociatia Salvati Bucureștiul a cerut în instanță, odată cu anularea autorizației de demolare, și reconstruirea imobilului. Instanța însă a respins această cerere, pe motiv că imobilul, odată demolat, reconstruit nu ar mai avea aceeași valoare.
Magistrații au anulat autorizația de demolare emisă de Primăria Capitalei pentru imobilul de pe Kiseleff 39 deoarece actul administrativ a fost emis în baza unui aviz emis de Direcția de Cultură București, nu de Ministerul Culturii, cum prevede legea. Înainte ca primarul Sorin Oprescu să emită autorizația de demolare, Asociația Salvați Bucureștiul a descoperit că avizul a fost emis ilegal, l-a înștiințat pe primar și i-a cerut să nu decidă demolarea casei până Tribunalul București nu va decide dacă avizul emis de Direcția de Cultură este legal sau nu. Pe 22 septembrie 2012, cu o săptămână înainte ca instanța să se pronunțe asupra legalității avizului, primarul general a eliberat autorizația de desființare, iar proprietara imobilului, Dumitrescu Tanți-Virginica, s-a grăbit să demoleze.
Sursa: hotnews.ro - 18 octombrie 2012
Moara lui Assan
Două grupări de afacerişti imobiliari îşi dispută unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Bucureşti. Miza o constituie un teren de cinci hectare, evaluat la aproximativ 50 de milioane de euro.
Moara lui Assan este deţinută de două societăţi comerciale, Grîul SA şi Ozran Real Estate. Administrată de Amon Zakai, prima societate este deținută de firma Optidol SRL și offshore-ul Broadhurst Investments Limited.
De ani de zile, "investitorii" israelieni se luptă în instanță cu moștenitorii care revendică Moara lui Assan și pământul din zonă. Războiul este cu atât mai dur cu cât interesele celor din urmă sunt reprezentante de Tanți Virginica Dumitrescu.
Ea a declarat însă că nu o interesează terenurile din zonă, ci nu vrea altceva decât să salveze un monument, să "rămână și țara asta cu ceva". În opinia ei, interese imobiliare nu au decât cei de la Grîul SA și Ozran Real Estate, despre care afirmă că au chiar și legături de rudenie.
În schimb, ea știa foarte bine care este valoarea zonei: "Acum metrul pătrat este de 300-400 de euro. Fără clădiri, el ar crește la 1.000 de euro".
În afară de grija pentru un monument al statului, ea nu a fost în stare să ofere un răspuns coerent și clar cu privire la ce ar vrea să facă cu terenurile de la Moara lui Assan, în cazul în care ar câștiga în instanță. Știe doar că s-ar putea să iasă în pagubă după ce a făcut un credit la bancă, de milioane de euro, pentru a cumpăra drepturile litigioase de la moștenitori.
Sursa: ziuanews.ro - 22 iunie 2012
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
