€ 5.0920 →
|
$ 4.3641 →
|
Sursa: Pexels
Profesorul universitar Ovidiu Pânișoară rememorează o întâmplare din gimnaziu care ridică o întrebare dureroasă, dar esențială: mai are cineva grijă de sufletul celor care formează...
Într-o perioadă în care discuțiile despre sistemul educațional se concentrează mai ales pe bani, reforme și programe, profesorul universitar dr. Ovidiu Pânișoară atrage atenția asupra unui aspect tot mai ignorat: componenta umană. Într-o postare profundă, el povestește o experiență din școala generală care, deși aparent minoră, a lăsat urme adânci și ridică semne de întrebare despre felul în care (mai) prețuim gesturile, valorile și sufletele celor implicați în educație.
"La început de gimnaziu, la inițiativa dirigintei mele de atunci, părinții au strâns bani să adauge peste băncile ponosite în care învățăm, un material roșu, proaspăt, viu. Brusc, clasa noastră a devenit cea mai frumoasă din școală. Apoi am înființat și o bibliotecă a clasei, fiecare aducea cărți de acasă și oricare dintre noi puteam împrumuta de acolo cărți. Și acțiunile au fost multe, toate în aceeași direcție.
Apoi a venit clasa a VIII-a și, la plecare, vreo 2 colegi au simțit nevoia să taie cu lama acea mușama roșie (motivul era că nu își doreau să lase altora ceea ce fusese plătit de către părinții lor. Două bănci au primit acest “tratament”, două din toate, dar am auzit că doamna dirigintă a plâns când a văzut fapta, nu pentru bănci în sine (că nu le lua acasă!), ci pentru gestul egoist în ciuda eforturilor dumneaei de a ne face buni și generoși. Mă uit la reformele care privesc profesorii și nu pot să nu mă întreb: unde în discuția despre bani își mai au loc oamenii? Cine (mai) are grijă de sufletul profesorilor buni, cine (mai) are grijă de sufletul elevilor?", a scris Ovidiu Pânișoară pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
