Câte zile se bea Agheasma Mare de la Bobotează. Ce facem cu agheasma rămasă

Autor: Alexandra Curtache

Boboteaza este sărbătorită anual pe 6 ianuarie și este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin-ortodox,  deoarece în această zi este prăznuit Botezul Domnului în apele Iordanului, moment care simbolizează arătarea Sfintei Treimi și începutul lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos.

În centrul acestei sărbători se află Agheasma Mare, apa sfințită printr-o rânduială specială, considerată de credincioși un dar cu putere binefăcătoare, trupească și sufletească. De-a lungul timpului, în jurul Agheasmei Mari s-au păstrat numeroase datini și reguli nescrise: câte zile se bea, în ce condiții, ce se face cu apa rămasă și de ce, uneori, aceasta se poate strica. 

Citește și: Agheasmă sau aghiasmă? Varianta corectă și originea cuvântului

Ce este Agheasma Mare și ce semnificație are

Agheasma Mare este apa sfințită în ziua de Bobotează, în cadrul slujbei speciale de sfințire a apei, care se deosebește de Agheasma Mică atât prin rânduială, cât și prin semnificație. Rugăciunile rostite în această zi sunt mai ample și mai solemne, evocând Botezul Domnului și pogorârea Duhului Sfânt.

În credința ortodoxă, Agheasma Mare nu este doar un simbol, ci un element sfințit prin har divin, menit să aducă binecuvântare asupra oamenilor, locuințelor, animalelor și bunurilor. De aceea, după slujba de Bobotează, preoții obișnuiesc să stropească gospodăriile credincioșilor, iar oamenii duc acasă apa sfințită, păstrând-o cu grijă în vase curate.

În tradiția românească, Agheasma Mare este asociată cu purificarea, protecția și începutul unui an curat, lipsit de rele și încercări.

Agheasma Mare de la Bobotează se bea timp de X zile

Potrivit rânduielii bisericești, Agheasma Mare se bea, de regulă, timp de opt zile, din 6 ianuarie până pe 14 ianuarie, perioadă cunoscută în tradiția ortodoxă drept Odovania Bobotezei. În aceste zile, credincioșii pot lua Agheasma Mare dimineața, pe nemâncate, fără a fi necesară spovedania, lucru care o deosebește de consumul obișnuit al Agheasmei Mici.

După această perioadă, Agheasma Mare nu se mai bea zilnic, ci doar în situații speciale, cum ar fi boala, încercările sufletești sau cu binecuvântarea duhovnicului. Practica este larg răspândită în satele românești, unde oamenii respectă cu strictețe aceste opt zile, considerându-le un timp de curățire și întărire spirituală.

Ce facem cu Agheasma rămasă

Agheasma Mare nu se aruncă niciodată. Dacă rămâne neconsumată după perioada tradițională, aceasta se păstrează într-un loc curat, de obicei lângă icoane, și se folosește cu evlavie. Credincioșii o pot întrebuința pentru stropirea casei, a curții sau a animalelor, mai ales în momente considerate importante: început de an, boală, necazuri sau înainte de plecări importante.

Dacă, din diverse motive, Agheasma Mare nu mai poate fi păstrată, aceasta se varsă doar într-un loc curat, la rădăcina unei plante sau într-o apă curgătoare, niciodată în locuri necuviincioase.

Agheasma pentru bolnavi

În tradiția ortodoxă românească, Agheasma Mare este adesea folosită ca sprijin spiritual pentru bolnavi. Aceștia pot lua câteva înghițituri, chiar și în afara celor opt zile, cu credință și rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru însănătoșire.

Preoții subliniază însă că Agheasma nu trebuie privită ca un substitut al tratamentului medical, ci ca un ajutor duhovnicesc, care întărește sufletul și, prin credință, poate aduce alinare și pace interioară.

De ce se strică Agheasma

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale credincioșilor este legată de alterarea Agheasmei. În mod tradițional, se spune că Agheasma Mare nu se strică niciodată. Totuși, în practică, aceasta poate suferi modificări dacă nu este păstrată corespunzător.

Cauzele principale sunt recipientele murdare, expunerea la lumină directă, căldura excesivă sau atingerea apei cu mâini necurate. Biserica explică faptul că sfințenia nu anulează legile naturale, iar responsabilitatea păstrării Agheasmei revine credinciosului.

Boboteaza rămâne, astfel, o sărbătoare a luminii, a curățirii și a începuturilor, iar Agheasma Mare, primită cu credință și respectată conform tradiției, continuă să ocupe un loc central în viața spirituală a românilor.