Patru românce care au făcut istorie în lume - File de istorie

Ana Aslan- cea care a învins bătrânețea

Ana Aslan (1897-1988) a elaborat medicamente cu efecte curative aupra îmbătrânirii și a bolilor legate de vârstă, de exemplu Gerovital H3 primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbătrânire. Metodele de tratament și medicamentele brevetate de savantă aduceau statului român un profit de 17 miliioane de dolari pe an.

Ana Aslan

Au folosit produsele inventate de Ana Aslan numeroase celebrităţi, printre care: Kennedy, Tito, Pablo Neruda, Charlie Chaplin, Dali, Gandhi, de Gaulle, Hruşciov, Aristotel Onasis, Marlene Dietrich, ş.a. A tratat mulţi bătrâni fără posibilităţi, la Institutul de Gerontologie, fondat de ea și primul de acest tip din lume, fără să perceapă taxe de cămin, fapt pentru care i-a fost imputată suma de 1.500.000 de lei, contravaloarea cheltuielilor. După ani de procese, a fost achitată în 1987.

Sofia Ionescu Ogrezeanu- prima femeie neurochirurg din lume

Sofia Ogrezeanu s-a născut în 1920 la Fălticeni. Marea întâlnire cu neurochirurgia, un domeniu nou în epocă, avea să se petreacă la 15 octombrie 1943, când a devenit intern la Spitalul nr. 9 din Bucuresti. În anul cinci de facultate, în 1944, a făcut prima sa operaţie pe creier asupra unui copil care fusese victima unui bombardament, intervenţia sa fiind recunoscută ca premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005. „În copilărie şi chiar mai târziu, când cântam la pian, îmi era teamă să nu mă vadă cineva că tremur. Atunci, la prima operaţie, m-am simţit copilul de altădată în faţa pianului. Dar din dorinţa de a nu-mi vedea nimeni teama, m-am lăsat copleşită de o linişte binefăcătoare. Apoi, toată viaţa, la operaţiile cele mai dificile, am simţit că sufletul îmi este stăpânit de pace. Este o stare minunată, de comunicare cu Dumnezeu”.

A făcut echipă cu Constantin Arseni şi Ion Ionescu, soţul ei, la Spitalul Nr. 9 din Capitală, unde a activat până în 1990, când, slăbindu-i vederea, a acceptat pensionarea. În fiecare dimineaţă, Sofia Ionescu făcea operaţii pe creier, iar după-amiaza, pe coloană, unele operaţii fiind realizate în premieră, cu tehnici inedite, inventate ad-hoc, dar care au salvat sute de vieţi. A murit în 2008.

Hariclea Hartulari-Darclée- privighetoarea din Carpați

Vitoarea soprană a studiat pianul în particular şi a luat lecţii de canto la pensionul „Lobkovitz” din Viena cu profesoara Marchesi, la Bucureşti cu profesoara de origine franceză Madame La Kerre şi la Paris cu E. Duvernois de la Conservator. A debutat la 14 decembrie 1888 cu rolul „Margaretei” din Faust, de Charles Gounod, pe scena Operei Mari din Paris. La Scala din Milano a jucat pentru prima dată pe 26 decembrie 1890, în rolul Chimenei, din Cidul de Jules Massenet, spectacol la care a asistat însuşi Giuseppe Verdi, urmând a urca pe această prestigioasă scenă de 116 ori, apoi la Petersburg, la Madrid sau la Teatrul Liric din Bucureşti. Activitatea desfăşurată în perioada 1893 – 1910 a făcut-o cunoscută pe întregul mapamond, Darclée impunându-se pe principalele scene din Paris, Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York sau Moscova. Cunoscătoare a mai multor limbi, germana, franceza, italiana, spaniola, engleza, greaca şi rusa, a fost apreciată de mari compozitori, de la G. Verdi, Ruggiero Leoncavallo, J. Massenet, Alfredo Catalani, la G. Puccini. Fiind conştientă de unele probleme pe care le înregistra vocea sa, a preferat să se retragă definitiv după ultimul spectacol susţinut la Teatrul Pergola din Florenţa, în mai 1918.

Presa a catalogat-o de-a lungul timpului drept „privighetoarea Carpaţilor”, „privighetoarea adorată”, „măiastra pasăre de basm”, „vocea începutului de secol”, „cea mai mare cântăreaţă a zilelor noastre”, iar Enciclopedia dello Spettacolo „cea mai mare cântăreaţă a lumii timp de 25 de ani”. A primit mai multe decoraţii. S-a întors definitiv în România, în septembrie 1936, marea ei dorinţă de a înfiinţa o şcoală românească de canto, negăsid susţinere din partea statului. A murit în sărăcie, uitată, fără ca autorităţile române să se intereseze de soarta ei. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, funeraliile fiind finanţate de către Ambasada Italiei. În 1960 a avut loc premiera filmului Darclée, regizat de Mihai Iacob, iar la Brăila a fost creat, în 1995, când s-au împlinit 135 de ani de la naşterea marii soprane, Concursul Naţional de Canto care-i poartă numele.

Nadia Comăneci- primul 10 din istoria Jocurilor Olimpice

Nadia Comăneci s-a născut pe 12 noiembrie 1961 la Oneşti. A început să practice gimnastica în oraşul său natal, concomitent cu viaţa de elev. Descoperită de către cuplul de antrenori Béla şi Martha Károly a devenit în scurtă vreme cea mai importantă sportivă a lotului României. La 11 ani a reuşit performanţa de a câştiga primul titlu de campioană naţională. După prestaţia exemplară de la nivel intern, Nadia, în vârstă de 13 ani, a reprezentat pentru prima dată România la Campionatele Europene din Norvegia (1975). Rezultatele concursului au dat măsura talentului său, gimnasta reuşind să-şi adjudece trei medalii de aur şi una de argint. Un an mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Montréal, Nadia a impresionat prin exerciţiul său întreaga lume sportivă, obţinând prima notă de 10 din istoria jocurilor olimpice moderne şi un palmares de invidiat, 3 medalii de aur (bârnă, individual compus, paralele), o medalie de argint (echipă) şi una de bronz (sol). Talentul său extraordinar a fost recunoscut la nivel internaţional, prestigioase voci din lumea sportului, cum ar fi BBC Sport, acordându-i titlul de „personalitatea sportivă a anului 1976”. Agenţia de ştiri Associated Press a desemnat-o „Atleta anului”, iar administraţia Nicolae Ceauşescu i-a acordat titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără deţinătoare a acestei distincţii.

La Campionatele Europene din 1977 a obţinut 2 locuri întâi (la individual compus şi paralele) şi un loc doi (la sărituri), însă Bucureştiul a decis să retragă lotul naţional din concurs înaintea anunţării rezultatelor finale (suspiciuni de partizanat din partea arbitrajului). Cariera sportivă a gimnastei a înregistrat un regres în 1978, cauzat în mare măsură de schimbarea bazei de pregătire şi lipsa de armonie din viaţa privată a acesteia. Campionatele Europene din 1979 au făcut dovada calităţii sale excepţionale, astfel că Nadia şi-a adjudecat al treilea titlu de campioană. Nota de 9,95 obţinută pentru exerciţiul de la bârnă din cadrul Campionatelor mondiale din 1979 a contribuit în mod hotărâtor la plasarea echipei naţionale pe primul loc al podiumului, în ciuda faptului că sportiva suferise o perioadă de spitalizare din cauza unor probleme apărute la încheietura mâinii.

Nadia în 1980

Jocurile Olimpice de la Moscova (1980) i-au completat palmaresul cu 2 medalii de aur (bârnă şi sol) şi 2 medalii de argint (echipe şi individual compus). Nadia şi-a anunţat retragerea din activitatea competiţională patru ani mai târziu, urmând a se implica în procesul de pregătire al tinerilor gimnaşti ca membru al Federaţiei Române de Gimnastică. A trecut ilegal frontiera româno-maghiară în noiembrie 1989 şi după un parcurs itinerant se stabileşte în America, unde a căutat să-şi folosească numele ca brand în vestimentaţia gimnaştilor. Cuplul Conner-Comăneci este dedicat descoperirii şi promovării tinerelor talente ce frecventează Bart Conner Gimnastics Academy. Nadia deţine o seamă de funcţii de reprezentare pentru România – este preşedinte onorific al Federaţiei Române de Gimnastică, preşedinte onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasador al Sportului Românesc, iar din 2003 consul onorific al ţării noastre în SUA.

Nadia după fuga în SUA, pe 1 decembrie 1989 la New York

În 1999 a fost desemnată, în cadrul unei festivităţi vieneze, „sportiva secolului al XX-lea”. Un an mai târziu, statul român i-a conferit Ordinul Naţional „Steaua României”. „Viaţa pe care o am în prezent – se destăinuie Nadia – este rezultatul a ceea ce am făcut în copilărie. Când privesc în trecut, pot zice că sunt fericită că mama mea m-a dus la gimnastică. Nu m-am apucat de acest sport pentru a dobândi celebritatea, pur şi simplu aşa a fost să fie”. Cu cinci medalii olimpice de aur, trei de argint şi una de bronz, Nadia se numără printre cele mai bune gimnaste şi sportive ale tuturor timpurilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News