Cristian Mungiu a adus Palme d’Or în România. Detalii de culise, dar şi declaraţii dure pentru guvernanţi. Apel pentru salvarea culturii românești

Autor: Iulia Horovei

Cristian Mungiu, ajuns duminică seară la Aeroportul Otopeni, a făcut primele declarații după câștigarea prestigiosului premiu Palme d’Or de la Cannes.

Înainte de îmbarcarea în avionul care să îl aducă acasă, Cristian Mungiu a povestit și un moment amuzant din zona de securitate. Acesta a fost nevoit să așeze distincția în cutia de transport specifică procedurilor de securitate dintr-un aeroport, întâlnind „primul francez care nu știe ce e un Palme d’Or”.

„A fost amuzant și prima oară, acum 20 de ani, a fost amuzant și acum. A trecut pe la scaner și persoana aceea care scana - știți cum se uită - bip, bip și când a văzut chestia aia (n.r. premiul) a fost foarte uimit. Astăzi am dat peste - cred eu - singurul francez din Franța care nu știa ce e un Palme d’Or. M-a întrebat ce am acolo, i-am zis că un Palme d’Or, l-a scos, s-a uitat, l-a frecat cu chestia aia. L-am întrebat: - 'E periculos?' - 'Nu, nu, puteți trece'. Ok, bun, și m-am bucurat. Sper să nu fie mai periculos în România”, a povestit ironic regizorul.

Colaborarea Cristian Mungiu - Sebastian Stan, dorită de ambele părți

Regizorul român a declarat că și-a dorit foarte mult să colaboreze cu celebrul actor Sebastian Stan, născut în România și stabilit încă din copilărie în SUA, stabilind, odată cu filmul „Fjord”, o premieră atât pentru el, cât și pentru cel care joacă rolul lui Mihai Gheorghiu: primul film în limba engleză - pentru scenaristul român și, pe de altă parte, primul film în care Sebastian Stan a jucat în limba română.

„Sunt în legătură cu mulți actori care și-ar dori să joace în filmele noastre, numai că noi suntem destul de responsabili cu ce facem și nu vrem să aducem niște filme cu actori mari doar de dragul de a lucra cu ei. Am așteptat ani de zile să lucrez cu Sebastian până am găsit proiectul potrivit. Sper să pot lucra în continuare cu marii actori pe care-i cunoaște toată lumea, dar trebuie și filmul să aibă ceva de spus, să fie important.

E foarte simpatic, în final, că am reușit să facem un film care, deopotrivă, e primul lui film în (n.r. limba) română și primul meu film în (n.r. limba) engleză. Asta era miza, cumva. (n.r. Sebastian Stan) e bucuros că a jucat în română, că a jucat în cinematografia noastră, pentru că dorea să întoarcă ceva înapoi. Trebuie să recunoaștem că el e un actor 100% american, cu educația făcută acolo, nu datorează nimic acestei țări și tot ce face vine din simpatia pe care-o poartă pentru descendența familiei. Și s-a bucurat foarte mult pentru că s-a simțit foarte acceptat - de la filmare până la Cannes. Toți românii de acolo erau atât de bucuroși și mândri că face parte din film.

Trebuie să admitem că notorietatea lui și a lui Renate Reinsve au făcut ca atenția și așteptările pentru filmul acesta să fie enorme. Pentru prima dată în viață, am experimentat și eu, ca reprezentant al cinematografiei noastre, ce înseamnă dintr-o dată să lucrezi cu actori care au milioane de fani. Tot interesul și toată vânzarea filmului au crescut exponențial. El poate fi văzut în orișicare țară din această lume și grație acestor actori”, a declarat Cristian Mungiu, ajuns la Aeroportul Otopeni.

Sebastian Stan, așteptat în România pentru premiera filmului

El a mai spus că încearcă să îl aducă pe Sebastian Stan în România pentru premiera filmului, dar acest aspect depinde de programul încărcat al actorului, care se așteaptă, totodată, să devină tată.

„Noi sperăm că va reveni (n.r. în România) pentru premieră. Acesta e planul, dar vorbim despre un domn care se pregătește să devină tată în curând. Trebuie să-i lăsăm un pic de timp să aibă grijă de familie și de copil. După aceea, se pregătește de un rol foarte, foarte important, greu, complicat. Și are de filmat mai multe filme anul acesta. Suntem în legătură cu el și căutăm o dată de premieră pentru a putea și el să vină și să discute cu toată lumea de aici”, a mai punctat, duminică seară, regizorul român.

Momentul cu actrița Tilda Swinton

Mungiu a vorbit și despre momentul în care i-a sărutat mâna Tildei Swinton, cea care i-a înmânat premiul, actriță care i-a întors gestul - secvență ajunsă virală în mediul online.

„Ne știm de multă vreme, încercăm să vorbim, să vedem dacă putem lucra ceva împreună; face parte dintre artiștii care mă urmăresc și pe care-i urmăresc. Încerc s-o poftesc aici, la festivalurile pe care le facem, ea mă poftește la rândul ei, de fiecare dată, în Scoția. O respect, o stimez. A fost, așa, o coincidență foarte plăcută că ea mi-a dat premiul. Ne văzusem cu o seară înainte la cina dată de festival, ne-am urat succes reciproc. Și mi-am adus aminte de premiul de acum 20 de ani pe care l-am luat de la Jane Fonda și de faptul că n-am avut atunci prezența de spirit să-i sărut mâna, așa cum facem noi, strămoșește. Și am zis că, dacă mai urc o dată pe scena aia, o să-mi aduc aminte”, a mai explicat Cristian Mungiu.

Mesaj pentru clasa politică

Întrebat despre ce semnal de alarmă transmite filmul, Mungiu a avut un mesaj amplu, care a inclus și câteva referiri la clasa politică românească și la bugetul alocat culturii din țara noastră, anual, de către Guvern.

„Dacă am mai reuşit o dată să luăm un Palme d'Or - pentru că nu mi-a aparţinut mie, ci cinematografiei române, am nişte aşteptări care nu se leagă de filmul meu. Eu am rugămintea şi pretenţia ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii şi cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic stânjenitor că la 20 de ani după ce am luat primul Palme d'Or, ne întoarcem acum şi noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul acesta, în Bucureşti. Avem nevoie ca statul să ne ajute. (...). Statul are o lege, există o taxă pe jocurile de noroc la loterie. Sunt ani de zile de când există legea respectivă şi taxa respectivă, dar banii aceia nu se plătesc şi statul nu face nimic. Aceasta este pretenţia mea, ca statul să-şi aplice propria lege, pentru că în momentul în care fondul de la loterie ar contribui la Fondul Naţional al Cinematografiei (FNC) cum e legal, noi n-am mai avea probleme de finanţare. Medalii, decoraţii - am deja o valijoară de data trecută, îmi ajung, mulţumesc. 

(...) Trebuie să încercăm să facem acest efort de a înțelege mai bine de ce ceilalți au altă părere decât noi și cum putem să facem să trăim în aceeași societate - și nu într-una atât de divizată încât nu ne pasă că toți ceilalți se scufundă și se duc în centrul Pământului, că nu e normal. Trăim într-o societate foarte polarizată astăzi - și nu mă refer la societatea românească. Trebuie să căutăm o cale să ieșim din asta, pentru că, dacă nu, știm bine ce se întâmplă. Oricine a fost la ora de istorie sau oricine se uită la ce se întâmpă la lume în momentul de față își dă seama că din atitudinea asta, în care crezi că doar tu deții adevărul și că toți ceilalți trebuie să se conformeze cu tine, nu duce nicăieri, ci doar la un conflict violent.

El a subliniat, de asemenea, că nu este normal că întotdeauna, în România, bugetul destinat culturii să fie cel mai mic din Europa - „un buget cu 0,0 ceva %” - fapt pe care l-a catalogat ca fiind „rușinos”.

Înainte să mă urc în avion, am început să primesc toate mesajele de la clasa politică din România și aștept un moment în care să le răspund. Sunt personaje foarte admirabile, i-am răspuns cu mare bucurie și plăcere doamnei Maia Sandu, care ne-a felicitat. Aștept să intru într-o conversație cu toată lumea, pentru că e un moment în care trebuie să ne bucurăm de acest succes, sunt absolut de acord - trebuie împărtășit cu toată lumea, îmi doresc ca toată lumea să se simtă mândră. Îmi doresc, deopotrivă, că nu e normal ca, întotdeauna, când facem bugetul ăla (n.r. de stat), singurul minister din Europa care are un buget cu 0,0% și ceva să fie cel al Culturii din România, că e puțin rușinos.

Am primit sprijinul legal maxim care se poate acorda, așa că nu pot să zic nimic, doar că acest sprjin este cu totul insuficient dacă vrei să faci un film de natura celui pe care l-am făcut eu. Statul român a fost capabil să investească cam o șesime din bugetul filmului. (...) Dacă reușim să rezolvăm chestiunea asta, de a primi banii la care avem dreptul legal și pentru care sper să se mobilizeze autoritățile în România, putem face niște filme sau seriale de bugete mai mari”, a mai punctat el.

„Dacă am mai reuşit o dată să luăm un Palme d'Or - pentru că nu mi-a aparţinut mie, ci cinematografiei române, am nişte aşteptări care nu se leagă de filmul meu. Eu am rugămintea şi pretenţia ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii şi cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic stânjenitor că la 20 de ani după ce am luat primul Palme d'Or, ne întoarcem acum şi noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul acesta, în Bucureşti. Avem nevoie ca statul să ne ajute", a mai declarat acesta.

Povestea și însemnătatea filmului „Fjord”

„Mă bucură cel mai tare că, în ultimele 24 de ore, am primit cinci premii pentru acest film - a fost declarat cel mai bun film de către toate juriile din Cannes - înseamnă că atinge mai mult decât o anumită clasă socială. Mă interesează mult ca filmul acesta să nu fie confiscat în România de propagandă - nici de tabăra ultraconservatoare, nici de cea ultraliberală. Eforturile mele sunt ca să mențin un dialog. E o polemică care își dorește să echilibreze cumva lucrurile, nu să ducă mai departe genul ăla de ură, care există în momentul de față la nivel de comentarii. Din pricina asta sunt bucuros.

Dar, în același timp, un premiu rămâne ceva foarte conjunctural. La film trebuie să aștepți 10-15-20 de ani, să vezi dacă filmul rămâne, să vezi dacă ai calitate. Și pentru mine, ce contează, e ce vine mai departe. Mă interesează să văd dacă mai sunt capabil să găsesc încă o poveste relevantă pentru cei care sunt contemporanii noștri, să spun ceva despre ei și despre viața lor. (...) E un film ficțional, care e inspirat din mai multe situații. Aceea a fost cea mai populară și mediatizată situație, dar am așteptat mai bine de 10 ani să fac filmul. E un fel de latură profund umană, care e atinsă de acest conflict ireparabil pe care-l vedem în societatea de astăzi între ultraconservatori și ultraliberali și, cumva, pledoaria mea este să încercăm să căutăm un fel de cale de mijloc, pentru că genul acesta de fundamentalism, că e la stânga, că e la dreapta, implică același fel de osificare mentală și incapacitate de a te identifica cu celălalt”, a mai spus Cristian Mungiu.