EXCLUSIV Descântecul pentru deochi și incantațiile pentru depresie. Medicul Astărăstoae: Paradoxal, funcționează. Trebuie stropit de trei ori cu apă neîncepută

Autor: Roxana Neagu

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae povestește cum, în Țara Românească, între secolele XIV - XVII, majoritatea medicilor proveneau din străinătate. La Curtea Domnească, ei exercitau frecvent și roluri diplomatice. Conform acestuia, ”relațiile Munteniei cu Imperiul Otoman, Veneția, Polonia și Transilvania au favorizat apariția unor medici cu misiuni complexe”. Încrederea acordată lor de către domnitori i-a transformat pe aceștia în agenți diplomatici de prim rang. De exemplu, ”Nicolae Iorga notează că medicii italieni din secolul al XVII-lea activau la curțile domnești nu doar ca medici, ci și ca intermediari în corespondența diplomatică și în relațiile cu Veneția (Iorga, 1919)”. De regulă, medicii angajați de domnii munteni erau italieni, greci sau evrei, notează medicul. La acea vreme, medicina era o știință de prestigiu, iar prezența unui medic străin legitima statutul european al curții. 

”Şerban Papacostea arată că domnitorii români se înconjurau de medici ca semn al apartenenței la o cultură a puterii occidentale” subliniază Vasile Astărăstoae. Medicii italieni erau ”folosiți frecvent ca mesageri sau intermediari în corespondența diplomatică a Veneției, datorită statutului lor privilegiat și libertății în manipularea documentelor (Gazdaru, 1987). În același timp, medici greci sau evrei acționau ca agenți ai Patriarhiei de Constantinopol sau ai Porții. Keith Hitchins confirmă că în contextul unei societăți cu o mortalitate ridicată, medicii străini aveau un rol esențial la curțile domnești (Hitchins, 1992) iar rolul lor diplomatic era inseparabil de cel profesional” mai arată medicul. 

Izvoarele menționează numeroși doctori străini, cel mai des fără nume, prezenți la curtea domnilor munteni, mai precizează medicul, care citează un ”autor venețian din secolul al XVI-lea afirma: „nici un voievod din Țara Românească nu stă fără doctor italian sau grec, căci aceștia sunt credincioși și pricepuți” (Călători străini, vol. V)”. Observația confirma că prezența medicilor italieni era o constanță a curții domnitorilor munteni. De asemenea, prezența medicilor otomani este atestată mai ales în secolul al XVII-lea: ”Un raport polonez din 1630 menționează că la București se afla un doctor turc, trimis de Poartă pentru a veghea asupra sănătății voievodului (Gazdaru, 1987). Această mărturie arată că medicii otomani erau, de fapt, agenți politici oficiali”, având un rol dublu de a asigura loialitatea domnitorului și supravegheau situația internă din Țara Românească. Iorga nota că erau ochii sultanului. În același secol, în special, la curte apar și medici greci fanarioți, implicați în corespondență diplomatică cu Patriarhia Ecumenică și cu statele vecine (Karaman, 2010). Se poate afirmă că medicii greci făceau parte dintr-o strategie de comunicare între Constantinopol, Veneţia şi Bucureşti. Vezi mai mult pe blogul medicului 

Vracii și babele descântătoare

Medicul Vasile Astărăstoae a abordat subiectul mai sus citat, în interviul acordat DCNews, jurnalistului Val Vâlcu, subliniind că ”școlile de medicină erau la Cracovia, la Constantinopol, la Istanbul și erau școlile de medicină italiene, de mare tradiție, la Padova sau Verona. S-a încercat o școală de medicină în Transilvania, dar a avut o scurtă perioadă de existență. Ce este mai important este că bărbierii abia în secolul al XVII-lea au fost recunoscuți ca făcând parte din profesia medicală, dar asta nu înseamnă că erau desconsiderați”. 

Întrebat de diferența între moașe, vraci, vindecători, medicul a precizat că prin vraci se înțelege medic. ”În tradiția populară, vracul este o persoană misterioasă, respectată, dar și temută, pentru că poate alunga boala din tine, dar și să o aducă, de aceea trebuie să te porți frumos cu el, pentru că poate face și bine, dar și rău” a mai spus medicul. În trecut, ei fiind mai puțini, deserveau mai multe sate. Vorbind despre zilele noastre, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae a subliniat că sunt unele tradiții care s-au păstrat până-n zilele noastre: ”Și-n zilele noastre sunt femei care descântă pentru deochi, și-n zilele noastre se spun anumite incantații, mai ales în stările de depresie și care au efect. Paradoxal, au efect”. Dar ce este deochiul? ”Sunt lucruri care, după părerea mea, nu pot fi explicate” consideră medicul, care atenționează că trebuie să fim toleranți. ”Toată istoria științei a fost influențată de cei care nu au crezut în știință” spune el. Ulterior, în cadrul interviului, medicul a spus că sunt două accepțiuni despre descântec: unii spuneau că trebuie spus de trei ori, alții de șapte. ”Dar atenție, ca să funcționeze, trebuie stropit cu apă neîncepută, tot de trei ori, înainte de răsăsitul soarelui, pentru că altfel se diminuează efectul” afirmă el. 

Vezi mai mult în video: