De ce aleargă câteodată pisica în mod haotic prin casă
Mulți dintre noi au observat, de-a lungul timpului, momente în care pisica pare să alerge haotic prin casă, să sară brusc sau să își lingă sau muște propria coadă. În spatele acestui comportament adesea neliniștitor se poate afla o afecțiune rară, cunoscută sub numele de hiperestezie sau neurodermatita atipică a pisicilor. Această tulburare provoacă un disconfort considerabil felinelor, iar simptomele sale sunt adesea greu de înțeles atât pentru stăpâni, cât și pentru medici.
Hiperestezia este adesea denumită și sindromul pisicii care se zgârie sau sindromul „cozii de diavol”, din cauza manifestărilor sale neobișnuite. Pisicile afectate se confruntă cu crize scurte și intense, caracterizate prin comportamente compulsive și agitație. Aceste episoade pot include sărituri bruște, alergări prin casă și, uneori, automutilare prin linsul sau mușcatul agresiv al zonei de la baza cozii. Comportamentele derivate din hiperestezie sunt însoțite frecvent de mâncărimi intense și disconfort la nivelul pielii, ceea ce le face deosebit de deranjante atât pentru pisică, cât și pentru stăpânii ei.
Cauzele care stau la baza apariției hiperesteziei nu sunt complet înțelese, dar cercetările sugerează că stresul ar putea fi un factor declanșator important. În plus, există mai multe posibile cauze și condiții care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni. Printre acestea se numără problemele dermatologice, cum ar fi reacțiile exagerate la iritațiile pielii, tulburările de comportament, cum ar fi stresul cronic sau anxietatea, dar și epilepsia sau alte tulburări neurologice, care pot provoca simptome asemănătoare cu crizele epileptice.
Diagnosticul hiperesteziei nu este ușor, întrucât nu există un test specific care să confirme această afecțiune. Medicul veterinar se bazează pe observațiile comportamentale ale pisicii și pe eliminarea altor posibile cauze ale simptomelor. În plus, pot fi necesare teste suplimentare, precum analize de sânge, radiografii sau examene neurologice și dermatologice pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome asemănătoare.
În ceea ce privește tratamentul, abordarea poate varia în funcție de severitatea afecțiunii și de cauzele care stau la baza acesteia. Una dintre cele mai importante măsuri este reducerea stresului, un factor major în gestionarea simptomelor. Eliminarea sau diminuarea factorilor stresori din mediul pisicii poate avea un impact semnificativ asupra comportamentului acesteia. De asemenea, schimbarea dietei poate contribui la ameliorarea stării generale de sănătate a pisicii, o dietă echilibrată, bogată în proteine și nutrienți esențiali având un rol important în menținerea sănătății pielii.
Suplimentele alimentare pot fi, de asemenea, un ajutor eficient. De exemplu, uleiul de somon sau suplimentele cu triptofan pot ajuta la gestionarea stresului și a simptomelor asociate. În cazurile mai severe, medicamentele prescrise de medicul veterinar, precum gabapentina, pot fi utilizate pentru a controla crizele și a reduce intensitatea simptomelor. Terapia comportamentală, care include stimularea mentală adecvată și abordarea comportamentelor compulsive, poate fi utilă în cazul pisicilor afectate de hiperestezie, contribuind astfel la o gestionare mai bună a afecțiunii.
Perspectivele pentru pisicile diagnosticate cu hiperestezie sunt, în general, bune, în special dacă sunt gestionate corect simptomele și stresul. Mulți dintre acești „pacienți” felini răspund pozitiv tratamentului, iar simptomele se pot ameliora semnificativ sau chiar pot dispărea complet, ajutând astfel pisica să ducă o viață mai liniștită și mai confortabilă. Totuși, este important ca proprietarii să colaboreze strâns cu medicul veterinar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite pentru fiecare caz în parte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
