Ce trebuie să știi despre Serratia Marcescens, bacteria care a ucis 6 copii la Spitalul Sf. Maria din Iași

Autor: Doinița Manic

Serratia marcescens a fost descoperită în 1819 de farmacistul italian Bartolomeo Bizio. Inițial a fost considerată o bacterie inofensivă, folosită ca marker biologic datorită coloniilor sale roșii distinctive, pigment numit prodigiosin. Denumirea „marcescens” provine de la cuvântul latin pentru „decaying” („descompunere”), deoarece pigmentul roșu de pe mămăligă dispărea rapid.

Bacteria poate deveni patogenă în medii spitalicești și este recunoscută pentru producerea de beta-lactamaze, enzime care îi conferă rezistență la antibioticele beta-lactamice, complicând tratamentul infecțiilor.

Unde apare și modul de transmitere

Serratia marcescens este omniprezentă în mediu: sol, apă, plante, apă stagnată, chiuvete sau suprafețe umede din spitale. În unitățile medicale, bacteriile pot supraviețui mult timp pe echipamente medicale, perfuzii, ventilatoare sau stethoscoape.

Un exemplu elocvent este studiul realizat la Sri Guru Ram Dass Institute of Medical Sciences and Research din India (2011), unde șase pacienți dintr-o secție ICU au fost infectați într-un interval de 15 zile. Cercetătorii au identificat bacteria într-un dispenser de săpun contaminat.

Explicația este următoarea: bacteria a ajuns în săpun fie pentru că dispozitivul nu a fost curățat corespunzător, fie pentru că săpunul a fost reumplut fără sterilizare. Când personalul medical a folosit săpunul contaminat, bacteriile au ajuns pe mâinile lor. Dacă ulterior au atins pacienții sau echipamentele invazive (catetere, plăgi, tuburi), bacteriile s-au transmis pacienților vulnerabili. După eliminarea dispenserului, nu au mai fost raportate cazuri noi, ceea ce confirmă rolul său ca sursă principală.

Infecțiile cauzate

Serratia marcescens poate provoca:

• Bacteriemie și septicemie – mortalitate ridicată la pacienții vulnerabili

• Infecții urinare – frecvent la pacienți catheterizați, multe cazuri asimptomatice

• Infecții respiratorii – mai ales la pacienții ventilați mecanic

• Infecții ale plăgilor post-operatorii

• Meningită la copii și endocardită/osteomielită la persoane imunocompromise sau consumatoare de droguri intravenoase

Factorii de risc includ spitalizarea prelungită, cateterele, procedurile invazive și sistemul imunitar slăbit.

Rezistența la antibiotice

Serratia marcescens produce beta-lactamaze, ceea ce o face rezistentă la multe peniciline și cefalosporine. Unele tulpini pot fi rezistente și la carbapeneme.

În studiul indian, toate cazurile au fost tratate cu succes cu imipenem, bacteriile fiind sensibile la acest antibiotic.

Prevenția și controlul infecțiilor

Măsurile de prevenție sunt esențiale:

• Igiena strictă a mâinilor, preferabil cu antiseptice pe bază de alcool

• Curățarea și dezinfectarea frecventă a echipamentelor și suprafețelor

• Izolarea pacienților infectați

• Supravegherea microbiologică a mediului spitalicesc

• Eliminarea surselor de contaminare, cum a fost dispenserul de săpun din studiul indian

• Cohorting-ul personalului medical pentru a evita răspândirea între secții

Impactul asupra nou-născuților și pacienților vulnerabili

Nou-născuții, mai ales prematurii sau cei cu afecțiuni medicale preexistente, sunt extrem de vulnerabili. Infecțiile cu Serratia marcescens pot duce la complicații grave și chiar deces.

În general, persoanele sănătoase, care nu se află în spitale sau nu au factori de risc, sunt mult mai puțin vulnerabile la Serratia marcescens. Bacteria este considerată oportunistă, ceea ce înseamnă că provoacă infecții mai ales atunci când găsește un „teren favorabil”, adică un organism cu sistem imunitar slăbit sau cu acces prin proceduri invazive (catetere, plăgi, intubații).