Ce-i drept, am fost de atâtea ori martori ai unor preziceri la milimetru, ca să zic așa, cu care s-au lăudat ziariști, critici, cu fler sau relații prețioase. Aproape nimic din toate bănuielile, zvonurile vehiculate până ieri nu s-au acum regăsit în lista oficială. În orice caz, marile nume, a căror simplă pronunțare ne îndemna să ne frecăm mâinile de bucurie, s-au pulverizat. Nu tu Terry Gilliam, Woody Allen, Alfonso Cuaron, Mike Leigh, Terrence Malick, Nuri Bilge Ceylan, Damien Chazelle (cel cu La, La, Land) ca să nu-l mai amintesc pe diabolizatul Lars Von Trier, despre care se tot șoptea.
De altfel, chiar la începutul întâlnirii cu presa, directorul artistic Thierry Frémaux atrăgea atenția asupra "înnoirii generațiilor care vor da tonul Cannes-ului, asupra prezenței unor autori neașteptați, al căror nume poate nu-l cunoașteți. Nu a fost o linie directorială, ci am ales filme care ne fac semne, care desenează chipul cinematografului în 2018". Îi vom cunoaște, astfel, pe egipteanul Abu Bakr Shawky cu Yommedine, pe sud-coreeanul Lee Chang Dong cu Burning care, alături de cineaști precum libaneza Nadine Labaki, Kore-Eda Hirokazu (Japonia), Jia Zhang-ke (China) mai familiari cinefililor, ne vor călăuzi în descoperirea umanității de pe alte continente.
Odată cu primirea veștii -așteptate, de altfel - care ne asigură că Jafar Panahi din Iran și Kiril Serebreanikov din Rusia vor fi în competiție, festivalul și-a reafirmat dorința de a nu uita încleștările politice al timpului nostru, ambilor cineaști fiindu-le retras dreptul de a părăsi țara.
[citeste si]
Organizatorii au dat asigurări că au început tratativele, pe cale de ambasade, de a-i putea avea la Cannes pe cei doi artiști persecutați. "Festivalul a avut, întotdeauna, vocația libertîții", ni s-a amintit, odată cu evocarea numelor cineastului turc Ylmez Gunay, distins cu Palme d 'Or pentru un film scris în închisoare, Yol (1982) și al lui Wajda, premiat și el, cu Omul de fier (1981). "De ce nu există niciun film din Europa de Est" a fost una dintre întrebări. Thierry Frémaux ne-a purtat, cu răspunsul său, printr-o călătorie în miezul cinematografului de astăzi, mult mai vast decât se poate bănui. S-a apărat, într-un fel, și cu numele lui Pawel Pawlikowski, cineast de origine poloneză, intrat în competiție cu Războiul rece, dar, de ani buni, stabilit în Anglia.
Dacă acum doi ani italienii plângeau absența filmelor din țara lor, de data acesta pot fi mulțumiți; Matteo Garrone și Alice Rohrwacher le dau speranțe. Evident, ar fi dorit mai mult, având în vedere că celebrul Sorrentino este gata cu L'oro, dar lungimea acestui portret al lui Berlusconi, de patru ore, a creat probleme. Nu știu dacă nemulțumiților li se va lua darul, dar nici francezii, deși îl au în concurs pe nimeni altul decât pe Jean-Luc Godard cu Le livre d'image, găsesc că neincluderea lui Audiard, autor al unui film cu buget mare, realizat cu capital american, Les frères Sisters, este de neiertat.
Dacă ne gândim că producătorii au în vedere Oscarurile, iar o premieră la Cannes-ul, în luna mai, este prea departe în timp, privirile se schimbă. Thierry Frémaux a comentat acest fenomen, subliniind : "Grandoarea Cannes-ului merge mână în mână cu pericolul. Paradoxal, Cannesul nu este locul ideal pentru a vedea un film, dacă ne gândim la Oscar. Festivalurile de toamnă sunt mai potrivite". Există multă diplomație în desenul unui festival, o alegere poate ascunde secretul alteia, cum ar fi opțiunea pentru afișul actualei ediții, o fotografie de platou ( nu un cadru) din timpul realizării filmului lui Godard Pierrot le Fou, prelucrată grafic.
Cu ea ne bucurăm ochiul de cinefil iar festivalul se achită, discret, dar conștiincios, de datoria aniversării a 50 de ani de la zgomotoasele evenimente din mai ' 68, când liderii Noului Val au sabotat festivalul. Nu era Godard unul dintre aprigii protestatari? Cât despre mari staruri, una dintre mândriile Cannes-ului, urmează să mai vedem. Două sunt sigure, Penelope Cruz și Javier Bardem, protagoniștii filmului din deschidere, Todos lo saben , al lui Ashgar Farhadi (din nou - Iran) .Când a venit vorba de interzicerea sefie-urilor pe covorul roșu, domnul Frémaux nu a mai fost tot atât diplomat.
A spus verde, în față : "La Cannes vii să vezi, nu să fii văzut". Gând la gând cu bucurie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
