„Ziua mea de naștere s-a transformat într-un coșmar: Explozii și avioane de luptă deasupra hotelului”

Autor: Anca Murgoci

„Vacanța care trebuia să fie un vis s-a transformat într-un coșmar, trăit cu fetița noastră de 3 ani, departe de casă. În primul rând vreau să îi mulțumesc bunului Dumnezeu că ne-am întors acasă sănătoși. După tot ce s-a întâmplat, acesta este singurul lucru care contează cu adevărat. Pe 23.02.2026 am plecat pe ruta OTP–DXB, plini de emoție și entuziasm. Era o vacanță pe care o așteptam de mult timp, o pauză de la agitația zilnică, câteva zile în care voiam doar să ne bucurăm de liniște și de timpul petrecut împreună. Am plecat împreună cu soțul meu și cu fetița noastră de doar 3 ani, fără să ne imaginăm nici măcar o clipă ce avea să urmeze.

Primele zile au fost frumoase. Totul părea exact așa cum ne imaginam. Nimic nu anunța ce avea să urmeze. Teroarea a început pe 28.02.2026, chiar de ziua mea de naștere. Încă de dimineață i-am spus soțului meu că nu simt deloc că este ziua mea. Nu simțeam bucurie, nu simțeam entuziasm… parcă ceva din interiorul meu îmi spunea că nu este bine.

Hotelul la care eram cazați se afla chiar pe culoarul de zbor al avioanelor, care treceau de obicei deasupra clădirii . Era ceva normal pentru acea zonă. Însă în jurul orei 10:00, ora EAU, totul s-a schimbat. Pe cer nu mai vedeam avioane civile. Au început să apară doar avioane de luptă. Atmosfera s-a schimbat instant. Neliniștea s-a transformat rapid în panică. În frică. Într-o stare pe care nu o pot descrie în cuvinte. Iar cea mai mare teamă a noastră era pentru fetița noastră de 3 ani, care era acolo cu noi.

Și vreau să spun un lucru foarte clar: nimeni nu ne-a avertizat că urmează să se întâmple ceva. Nimeni nu ne-a spus nimic. Ulterior la televizor se spunea că oamenii ar fi știut și că ar fi plecat asumându-și riscurile. Noi nu am știut absolut nimic.

Pe la ora 20:00 lucrurile au devenit și mai înfricoșătoare. Pe cer vedeam drone, lumini și resturi care păreau să cadă din aer. Bubuiturile deveneau tot mai puternice. De la o oră la alta tensiunea creștea. Pământul parcă vibra, zgomotele erau asurzitoare, iar frica devenea din ce în ce mai mare. Apoi au început sirenele. Alarmele sunau una după alta. Oamenii erau speriați. Haosul se simțea peste tot. În acele momente aveam senzația că trăim într-un film. Dar nu era un film. Era realitatea. Vacanța mult așteptată se transformase într-un coșmar.

Un coșmar nu doar pentru noi, ci și pentru părinții noștri care ne așteptau acasă și care trăiau fiecare zi cu teamă pentru noi. Iar noi încercam, în tot acel haos, să ne păstrăm calmul pentru fetița noastră.

Două zile la rând am stat cu bagajele pregătite și am mers la aeroport cu speranța că vom reuși să plecăm acasă. Am văzut cum alți români reușeau să plece cu primele avioane decolate de la FlyDubai, iar noi rămâneam în urmă, fără să știm când va veni rândul nostru. Fiecare zi era trăită în tensiune, în zgomote de explozii, în vibrații puternice ca la cutremur, cu avioane de luptă și drone pe cer. Apoi a venit, în sfârșit, vestea pe care o așteptam. Managera de la Karpaten, doamna Raluca Zaha, de la care achiziționasem vacanța, ne-a anunțat că vom pleca acasă cu compania HiSky, la ora 17:45, de pe aeroportul RAK. Aeroportul părea desprins de realitate. Minutele de așteptare păreau ore. Fiecare anunț, fiecare mișcare ne făcea inima să bată mai tare.

Momentul în care am urcat în avion și acesta a decolat a fost momentul în care, pentru prima dată după zile întregi de frică, am simțit o mică ușurare. Ne întorceam acasă”, a zis Otilia Nicoleta Androne Roșu.

„Nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trăit noi în acele zile: zile de teroare, bubuituri puternice, zgâlțâituri ca la cutremur, avioane de luptă și drone pe cer. De luni mă întorc la birou alături de minunații mei colegi, care m-au întrebat în fiecare zi dacă sunt bine și dacă am ajuns acasă. Le mulțumesc din suflet pentru grija și sprijinul lor. Le mulțumesc și domnilor și doamnelor senatori care și-au făcut griji pentru mine și pentru familia mea. De asemenea, vreau să le mulțumesc tuturor apropiaților care ne-au fost alături în aceste zile și ne-au trimis sute de mesaje. Fiecare gând bun a contat enorm pentru noi. Uneori realizăm cât de important este să fim acasă abia atunci când suntem departe și trăim momente de teamă. Astăzi sunt recunoscătoare. Pentru viață. Pentru familie. Pentru faptul că suntem, în sfârșit, acasă”, a mai zis Otilia Nicoleta Androne Roșu.

VEZI ȘI: Fiica lui Victor Ponta, exclusă dintr-un avion ce a zburat cu 14 scaune goale din Dubai