Surpriză cu imperiul financiar lăsat în urmă de Ali Khamenei: În ce țări spăla bani fostul ayatollah și cum acționa prin misterioasa organizație Setad

Autor: Ioan-Radu Gava

În timp ce Republica Islamică Iran traversează unul dintre cele mai critice momente ale sale, după recenta eliminare a liderului suprem, Ali Khamenei, într-o operațiune militară desfășurată la sfârșitul săptămânii trecute, lumea începe să ridice vălul de pe una dintre cele mai mari averi private de pe planetă. Potrivit unui articol publicat recent de cotidianul israelian Ynet și citat de infobae, Khamenei nu a lăsat în urmă doar un vid de putere politică și religioasă, ci și o moștenire colosală, estimată între 100 și 200 de miliarde de dolari.

Această sumă, care depășește cu mult dublul exporturilor anuale de petrol ale Iranului în 2025, contrastează puternic cu realitatea unui popor iranian cufundat în sărăcie extremă, devalorizare și lipsa serviciilor de bază. Totuși, pentru observatorii din Occident, cel mai revelator aspect este extinderea acestui imperiu către piețe strategice, cu o prezență surprinzător de solidă în țări hispanofone precum Spania și Venezuela.

CITEȘTE ȘI                -                EXCLUSIV Cum reușesc cetățenii din Israel să facă față atacurilor Iranului: Dezvăluiri emoționante ale unui român stabilit lângă Tel Aviv

Paradoxul ascetismului și al luxului în Mallorca

Timp de decenii, Khamenei și-a cultivat imaginea de om auster. Vorbea adesea despre originile sale într-o locuință de 60 de metri pătrați și despre o viață de sacrificii. Cu toate acestea, investigația Ynet descrie această fațadă drept o „psihoză propagandistică” concepută pentru consum intern.

În spatele predicilor despre detașarea de bunurile materiale, familia Khamenei, în special prin intermediul fiilor săi, a construit o rețea de investiții care are Spania drept una dintre destinațiile preferate pentru spălarea banilor și siguranța financiară.

Conform informațiilor difuzate de publicația israeliană, familia ar fi achiziționat resorturi de lux și vaste terenuri de golf în zone exclusiviste precum Mallorca. Aceste proprietăți nu sunt doar active recreative, ci piese-cheie într-un sistem de diversificare a capitalului. În ultimul deceniu, și cu o intensitate sporită după revoltele sociale din 2022 din Iran, elita regimului a căutat „polițe de asigurare” în străinătate. Spania, cu piața sa imobiliară atractivă și infrastructura turistică de prim rang, a devenit un refugiu pentru plasarea fondurilor pe care regimul se temea că le-ar putea pierde în cazul unui colaps politic la Teheran.

CITEȘTE ȘI               -              Misiune unică a celebrului avion F-35I „Adir” în războiul cu Iranul. E prima dată în istorie când se întâmplă așa ceva / video

Axa Teheran–Caracas: Banca Rezistenței

Dacă Spania reprezintă refugiul de lux și stil de viață pentru moștenirea lui Khamenei, Venezuela ar reprezenta bastionul financiar și operațional. Raportul Ynet confirmă că banii familiei sunt ascunși în conturi bancare din diverse țări, plasând Venezuela într-o poziție proeminentă alături de state precum Siria și Emiratele Arabe Unite.

Relația dintre cele două țări a depășit sfera diplomatică, transformându-se într-un sistem simbiotic de supraviețuire economică. Conturile din bănci venezuelene ar fi fost utilizate pentru a transfera capital provenit din vânzarea petrolului iranian, ocolind sancțiunile internaționale printr-o arhitectură financiară opacă. În acest context, Venezuela lui Maduro nu a acționat doar ca aliat politic, ci ca un angrenaj fundamental în mecanismul de spălare a activelor pe care fiii lui Khamenei l-ar fi perfecționat pentru a se asigura că averea familiei supraviețuiește unei eventuale căderi a regimului teocratic.

CITEȘTE ȘI             -               Cine e Mojtaba Khamenei, posibil nou lider suprem al Iranului. Ar încălca o tradiție veche de 47 de ani

Setad: motorul exproprierii

Baza acestei averi astronomice nu ar proveni dintr-o moștenire legitimă, ci dintr-o organizație denumită Setad (Setad Ejraiye Farmane Hazrate Emam). Ceea ce a început ca un organism destinat administrării proprietăților „abandonate” după revoluția din 1979 s-ar fi transformat, sub conducerea lui Khamenei, într-un monstru economic.

Articolul semnat de Zeev Abrahami în Ynet detaliază metodele obscure de acumulare a acestor bunuri:

• Confiscare forțată: Grupări criminale aflate în serviciul regimului ar fi cerut titluri de proprietate imediate cetățenilor. La orice suspiciune, locuința devenea proprietatea companiei lui Khamenei.
• Monopoluri de stat: Fiecare sector, de la sănătate la infrastructură și vânzarea de automobile, ar fi plătit o „cotă” sau o „parte” indirectă către companii legate de familia Liderului Suprem.
• Terenuri publice: Transformarea terenurilor de stat în active private profitabile pentru familie.

Ce se va întâmpla cu miliardele lui Khamenei?

Moartea lui Khamenei lasă în urmă o întrebare tulburătoare: Cine controlează acum, în realitate, aceste active? Fiii săi ar fi fost administratorii acestui imperiu în ultimii ani, utilizând interpuși și companii-fantomă în paradisuri fiscale precum Liechtenstein și Elveția. Acești intermediari - mulți dintre ei iranieni cu dublă cetățenie, rezidenți în străinătate - ar fi responsabili de menținerea operațională a hotelurilor din orașe precum Madrid, Marbella sau Palma de Mallorca, în timp ce urma banilor se pierde în labirinturi juridice complexe.

Articolul Ynet se încheie cu o reflecție asupra moralității acestui patrimoniu. În timp ce Liderul Suprem lăuda romanul „Mizerabilii” de Victor Hugo drept cartea sa preferată, administrația sa ar fi permis ca peste 50% din populația iraniană să sufere de malnutriție.

Astăzi, moștenirea lui Khamenei este un adevărat trofeu de război dispersat în întreaga lume. Dacă regimul din Iran ar ajunge să se prăbușească, lupta pentru recuperarea acestor active - de la apartamentele de lux din Londra până la complexele turistice de pe coastele spaniole - ar deveni una dintre cele mai complexe provocări juridice și politice ale istoriei moderne. Deocamdată, aceste miliarde continuă să circule prin venele sistemului financiar global, protejate de anonimatul pe care banii, chiar și cei de origine teocratică, știu întotdeauna să-l cumpere.