Se muncea, dar se și murea. Povești cutremurătoare de pe șantierele lui Ceaușescu

Covrig Roxana / 03 aug 2013 / 17:12 Salveaza PDF Comentarii
Transfăgărășanul-este-și-astăzi-unul-dintre-cele-mai-frumoase-drumuri-din-lume-FOTO-arhiva-lct.col_.Tăușan-Ioan-2
Descriere foto: Transfăgărășanul-este-și-astăzi-unul-dintre-cele-mai-frumoase-drumuri-din-lume-FOTO-arhiva-lct.col_.Tăușan-Ioan-2

Mastodonții din vremea lui Nicolae Ceaușescu, de mândrie națională, au fost construiți cu jertfa a zeci de mii de oameni. Este un paradox. Economia capitalistă încă face profit, după 23 de ani de la căderea comunismului. Însă, la fundația mastodonților stă moartea a zeci de mii de oameni. Casa Poporului, Porțile de Fier, Transfăgărășanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră au avut o singură poveste: cultul personalității, securiști, moarte, accidente, muncă în condiții improprii.

[caption id="attachment_350368" align="aligncenter" width="448"] Transfăgărășan[/caption]

Casa Poporului, fortăreața dictatorului

Fortăreaţa dictatorului Nicolae Ceauşescu, Casa Poporului, a  fost ridicată în Epoca de Aur. În spatele opulenței, se ascund miturile. Anca Petrescu, arhitectul care a proiectat Casa Poporului, povesteşte despre cât de reale sunt miturile morţilor de pe şantier, ale tunelurilor, dar şi care este legătura dintre opulenta clădire şi maidanezi, scrie worldwideromania.com. Construirea se discuta de pe vremea lui Carol al II-lea, iar în mintea lui Nicolae Ceaușescu a încolțit ca o necesitate după cutremurul din 1977. A vrut să-și construiască propriul oraș. Andrei Pandele, unul dintre arhitecți, își amintește cum construcția a avut la bază cultul personalității. "'Un asemenea Om se naşte o dată la o mie de ani' – i se spunea lui Ceauşescu", povestea el. Cât despre condițiile în care lucrau, Pandele își amintește: "Condiţiile erau grele. Iarna am avut şi 2°C în birou, proiectam cu mănuşi şi căciulă". Pe măsură ce era construită, Ceuașescu își dorea o Casă a Poporuluit tot mai mare. "Institutul Medico-Legal „Mina Minovici“, Schitul Maicilor, cu incinta în amfiteatru, locuinţe splendide ale anilor 1870-1900 au fost demolate. Au dispărut Mănăstirea Mihai Vodă, Arhivele Statului, o parte a Mănăstirii Antim. Alte biserici au fost mutate pe amplasamente dosnice.", amintește Pandele.

"Era o execuţie publică, un război împotriva oraşului, cu distrugerea suportului memoriei. Iar locuitorii priveau înmărmuriţi",  îşi aminteşte Horia Roman Patapievici.

Porțile de Fier, proiect ambițios. Peste 100 de morți

Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, cu o putere instalată de 2235 de MW. Proiectul, unul ambițios. A fost prima colaborare transfrontalieră dintre România şi Serbia.

„Au fost eforturi deosebite acolo, în perioada de vârf au fost peste 10.000 de angajaţi. Erau angajaţi cărora trebuia să le asigurăm casă, masă şi traiul familiilor, şcoli, grădiniţe, dispensare şi alte unităţi administrative. S-au folosit tehnologii noi în ţara noastră, unele din ele unicat în Europa”, a spus inginerul Iurie Druţă, inginer şef Şantier 1 Baraj-Uzină.

Moartea a sute de oameni a fost luată în calcul încă de la început. Au murit "doar" 100, se așteptau să fie 300 de morți în urma accidentelor de muncă. Au fost strămutate 7 localităţi pe malul sârbesc şi 11 localităţi pe malul românesc.

"Izvorul Muntelui", sacrificiul a 18.000 de oameni. Construirea barajului şi a lacului de acumulare de la Bicaz a adus profit și suferință. 2300 de familii au suferit, după ce 22 de sate au fost strămutate.

Transfăgăraşanul- la "fundație", sute de oameni morți

Transfăgărășanul a fost construit în perioada martie 1970-1974 de tinerii îmbrăcaţi obligatoriu în haină militară la 18 ani, de constructorii civili şi militari, de ţărani şi intelectuali, de toţi cei care au fost obligaţi să ajungă acolo. Și Tranfăgărășanul, ca și barajul de la Vidraru, au avut la "fundație" sute de oameni morți.

Canalul Dunăre- Marea Neagră. Lagăre de muncă forțată, torționari, sinucideri

Alți 100.000 oameni, majoritatea intelectuali de frunte ai României, au realizat o altă mândrie a lui Ceaușescu- Canalul Dunăre- Marea Neagră. A fost săpat cu mâinile goale de oamenii, bărbați și femei, aduși în lagărele de muncă forţată. Mulți s-au sinucis, mulți au fost uciși de torționari. În total, mii de oameni și-au pierdut viața în numele construirii "omului nou". Lucrările au început în 1949 și au fost sistate în 1955. Au fost reluate în 1976. Canalul a fost inaugurat sâmbătă, 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu.

Petre Amzu, a povestit, pentru Adevărul, drama pe care a trăit-o în lagărele de muncă forțată- "Cinci inşi trebuia să încarce un vagon cu pământ în trei sferturi de oră. Dacă nu reuşeam, nu ne dădeau mâncare, ne băgau la carceră şi ne loveau cum ştiau ei mai bine. Nu mai aveam certitudinea că se va termina vreodată. Am fost mai singuratic, mă gândeam tot timpul acasă. Uneori uitam că sunt şi flămând. Nu-mi mai păsa de nimic. Nu ştiu cum am rezistat".



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24