Scandal într-o școală bine cotată din București: Copil abandonat în ploaie. ”Culmea, ca profesor, stau să aștept părintele”

Autor: Irina Constantin

De această dată, mesajul vine de la școală bine cotată din București, după cum notează postarea de pe un grup dedicat de părinți. Educatoarea a plecat la microbuzul after-school-ului, lăsând în urmă, în ploaie, la poartă, un copil nesupravegheat, în așteptarea părintelui. Profesorii se apără între ei, susținând că, după ore, responsabilitatea pentru copil îi aparține strict părintelui, care trebuie să se preocupe să ajungă la timp, să-și ia copilul de la școală. Dar despre empatie, umanitate, grijă față de copil, păstrarea lui în școală până la venirea părintelui - care poate avea motive întemeiate pentru întârziere, nu vorbește nimeni. Doar despre dreptul meu. Fiecare despre propriul drept, bătându-se cu pumnii în piept și stabilind limite. Profund nesănătoase. 

Discuția a pornit de la descrierea unei situații neplăcute la o școală din București, unde un băiețel de 6 ani a fost abandonat în ploaie de către doamna educatoare care se grăbea să ajungă la after-school. Aceeași doamnă este acuzată că a țipat în momentul în care i s-a cerut socoteală, în biroul directorului, dar și că are comportamente nepotrivite, care nu arată grijă pentru copii: nu le-a dat timp să ia masa înainte de teatru, ținându-i nemâncați toată ziua sau le-a spus să le fie rușine celor care nu au avut un anumit caiet la ei. 

”Culmea, ca profesor, trebuie să stau să aștept părintele elevului”

Reacțiile nu au fost toate pentru susținerea mamei și a copilului, care cerea sfaturi pentru a rezolva cumva situația în care se află. Cele mai multe reacții din învățământ au fost tăioase: ”Mare problemă cu luatul copiilor! Ca părinte, da, am întârziat după copil dar odată ce am stabilit un loc de întâlnire, acolo mă așteaptă. Culmea, ca profesor, trebuie să stau să aștept părintele elevului. În condițiile în care eu am ore în continuare. De ce trebuie să stau cu stres să mă uit pe fereastră dacă elevul a fost luat sau nu?”. 

Mutarea elevului, singura scăpare dintr-un sistem în care profesorul e putred? 

”Eu, alături de câțiva părinți, am încercat să prezentăm directoarei abuzurile la care sunt supuși copiii. Problema e că învățătoarea era (și încă este) super manipulatoare. Acolo unde a dat peste părinți care au considerat că este tolerabilă, a fost drăguță cu copilul. Copilului meu i-a spus că este un model de 'așa nu' în fața colegilor, în clasa întâi a avut insuficient la desen pentru că nu a avut pensulele, plus alte asemenea. Pur și simplu unde a venit părintele să îi spună ceva, a făcut în așa fel încât copilul să fie mutat. Nu mai vorbesc că nu intervenea în cazurile în care copiii s-au bătut. Al meu a fost bătut, părinții au recunoscut asta, iar învățătoarea nu a făcut nimic. Din fericire, după nenumărate plângeri și cereri am reușit să îl mutăm. Problema este că directoarea a spus că este o învățătoare 'diferită' și că unii părinți nu se pot adapta, că este exigență și mai știu eu ce alte scuze. La inspectoratul Sectorului 3 am ajuns în fața unei doamne care m-a ținut 30 de minute în picioare în fața ei, timp în care se uita amuzată la mine și care nu a dat efectiv 2 bani pe rapoartele copilului, evaluarea psihologică și raportul de la DSP. Nu i-a păsat când i-am spus că 2 medici psihiatri de la de la 2 clinici diferite mi-au zis că au auzit despre doamna și să luăm copilul de acolo. Ce să mai zic” a scris o mamă, în completarea celor scrise mai sus. 

Alții s-au arătat chiar deranjați de mesajul mamei, scriind: ”Da, învățătoarea să ducă fiecare copil acasă la el. Și, în același timp, să stea și cu cei din clasă, să nu rămână nesupravegheați. Ce nație afurisită!”. 

Din păcate, însă, vedem că elevul intră într-un sistem unde învață ce înseamnă să fii al nimănui, unde învață că, dacă părintele nu are grijă de el continuu, că dacă părintele greșește chiar și 5 minute din viața lui, este lăsat singur, părăsit, de sistemul care ar trebui să-l formeze pentru viață, educatoarele preferând ironii și drepturi absolute. Asta, în fața unor copii de 6 ani!