Șase rute care ocolesc aglomerația de pe Valea Prahovei. Pe unde mergi pentru o vacanță la ski fără nervi

La orice sfârşit de săptămână, dar mai cu seamă în perioada Sărbătorilor de iarnă, drumul către Braşov pe Valea Prahovei atinge apogeul aglomeraţiei. Însă către cea mai populară staţiune montană de la noi mai există încă alte şase rute – unele sunt cunoscute şi uşoare, altele – dificile şi nerecomandate atunci când ninge, dar toate oferă motive pentru opriri şi vizite în locuri speciale.

1. Ruta Bucureşti-Piteşti-Câmpulung-Bran-Braşov

Poate cea mai la îndemână rută către Braşov care să evite aglomeraţia tradiţională de pe Valea Prahovei este cea care începe pe autostrada A1 şi trece prin Piteşti şi Câmpulung pentru a coborî în depresiunea Braşovului din Bran. Distanţa este de aproximativ 280 de kilometri şi, în condiţii normale, călătoria din Bucureşti până la Braşov durează în jur de patru ore. Desigur, asta nu înseamnă că nu se impune nicio oprire, având în vedere că, odată ajunşi în Piteşti, întreaga călătorie începe să fie o rută turistică în sine.   

Pentru cine este dispus să părăsească drumul obişnuit şi să viziteze pentru câteva ore oraşul Piteşti şi satele din împrejurimi, obiectivele turistice aflate la dispoziţie îmbină istoria medievală a Ţării Româneşti cu cea modernă şi cu ultimele inovaţii tehnologice. Doar în oraşul Piteşti, dincolo de celebra Mănăstire Trivale, construită în lemn în secolul al XV-lea şi rezidită din piatră în timpul lui Constantin Brâncoveanu, se poate vizita unul dintre cele mai noi şi mai bine dotate planetarii din România, situat chiar în centrul municipiului. Tot în oraş poate fi vizitată şi Închisoarea din Piteşti, locul teribilelor experimente de reeducare comunistă desfăşurate între anii 1949 şi 1952. Chiar dacă muzeul memorial este închis pe perioada iernii, se pot organiza vizite din timp pentru grupuri de cel puţin zece persoane. 

Chiar lângă Piteşti, pe celălalt mal al râului Argeş, se pot vizita două locaţii centrale pentru istoria modernă a României. Chiar dacă oficial se numeşte Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, complexul muzeal aflat în satul Goleşti ascunde locul de desfăşurare a unor nesfârşite intrigi politice şi evenimente majore în centrul cărora s-a aflat familia de boieri Golescu. Conacul familiei a fost construit în anul 1640, dar clădirile şi decoraţiile poartă semnul influenţelor istorice succesive prin care a trecut Ţara Românească. Aici, în drumul său de la Düsseldorf către tronul României în anul 1866, Carol I a petrecut o noapte, iar cu 45 de ani înainte, într-un foişor care astăzi îi poartă numele, Tudor Vladimirescu era arestat de Eteria grecească pentru a fi ulterior asasinat. În apropiere poate fi vizitat şi domeniul unei alte familii centrale pentru istoria României moderne – astăzi în Ştefăneştii Noi –, domeniul familiei Brătianu a intrat în istoria României sub numele vechi al localităţii – conacul de la Florica. Pe lângă conac, însă, domeniul este un adevărat microcosmos al vieţii elitei politice româneşti din secolele trecute, având atât o fermă, cât şi o mică gară şi un observator astronomic. 

Oraşul Câmpulung nu se regăseşte prea des pe listele de oraşe care merită să fie vizitate în România, asta în ciuda unor monumente istorice care datează din perioada romană, prin Castrul Roman Jidova, şi continuă mai ales în perioada medievală. În Câmpulung se află şi Biserica Bărăţia, cel mai vechi lăcaş de cult al Diecezei catolice de Bucureşti, construită în secolul al XIII-lea într-o aşezare despre care istoricii notează că i-a adăpostit mult timp pe cavalerii teutoni responsabili cu apărarea trecătorii Rucăr-Bran.

2. Ruta Bucureşti-Târgovişte-Dragoslavele-Bran-Braşov

O rută alternativă, dar care se termină tot pe traseul Rucăr-Bran înainte de coborârea în Braşov, este cea prin Târgovişte. Distanţa parcursă din Bucureşti până în Braşov pe această rută este de aproximativ 210 kilometri, iar durata călătoriei, în circumstanţe normale, este de trei ore şi jumătate. La fel ca în cazul rutei precedente, oraşul Bran, ultimul nod important din acest drum către Braşov, nu are nevoie de nicio introducere, dar pentru cei obişnuţi doar cu călătoriile pe Valea Prahovei este important de remarcat drumul spectaculos, printre munţi, care începe în zona Rucăr şi se termină în preajma vechiului castel din Bran. 

Principala oprire pe această rută poate fi cea din Târgovişte. Punctul de atracţie al oraşului rămâne Curtea Domnească, complexul de clădiri şi fortificaţii medievale care a adăpostit domnii din Ţara Românească în perioada în care Capitala statului medieval se afla în oraş. Atestată încă din timpul lui Mircea cel Bătrân, Curtea Domnească a cunoscut transformări constante în următoarele secole, iar în perioada domniei lui Vlad Ţepeş a fost ridicat Turnul Chindiei, simbol al oraşului care tronează peste întreg ansamblul de construcţii. Turnul îşi datorează forma actuală restaurării realizate în perioada domniei lui Gheorghe Bibescu, de la jumătatea secolului al XIX-lea. Anterior, în secolul al XVII-lea, Constantin Brâncoveanu refăcuse într-o măsură semnificativă Curtea, dezvoltând palatul voievodal şi bisericile din interiorul sau din preajma complexului. În interiorul complexului muzeal Curtea Domnească se găseşte şi Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti. Plasat foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, fiind găzduit de aşa-numita Casa Aramă, muzeul găzduieşte întreaga istorie a tipăriturilor din Ţara Românească, putând fi văzute tipăriturile în limba slavonă realizate de Macarie la începutul secolului al XVI-lea şi apoi de Coresi, precum şi primele apariţii tipografice laice din Principate, inclusiv manuscrisele şi tipăriturile lui Dimitrie Cantemir.  

La marginea oraşului se află cunoscuta Mănăstire Dealu. Ctitorită de către Radu cel Mare la cumpăna dintre secolele al XV-lea şi al XVI-lea, mănăstirea aflată la capătul unui drum şerpuitor pe dealul de lângă Târgovişte a trecut printr-un lung şir de evenimente, zona fiind destinată mai multor întrebuinţări de-a lungul vremii. Dacă astăzi rămâne cunoscută pentru că adăposteşte racla cu capul lui Mihai Viteazul, de-a lungul timpului în incinta complexului au funcţionat o şcoală de ofiţeri şi un depozit de muniţie, iar perioada interbelică a fost locul în care s-au desfăşurat cursurile unui liceu militar în care a fost elev, printre alţii, tânărul principe moştenitor al României Mihai.  

Pentru această rută către Braşov, se iese din Târgovişte prin partea de vest a oraşului, iar drumul către Dragoslavele, unde poate fi vizitat un vechi schit, este continuat prin comuna Voineşti, faimoasă pentru întinsele livezi de meri din împrejurimi. 

3. Ruta Bucureşti-Târgovişte-Pucioasa-Sinaia-Braşov

Cealaltă rută către Braşov care trece prin Târgovişte evită aglomeraţia din zona Comarnic, coborând în Sinaia via Pucioasa şi Moroeni. Este vorba de cunoscutul drum care urcă pe culmile Vârfului Păduchiosu. Vremea ar putea să facă această rută una pe care, după ce iese din Moroeni, să se înainteze un pic mai dificil, dar în mod normal cei aproape 190 de kilometri dintre Bucureşti şi Braşov ce sunt străbătuţi pe această cale se fac tot în aproximativ trei ore şi jumătate. 

Chiar dacă ocoleşte oraşe majore, acest traseu, pe la marginea teritoriului Parcului Naţional Bucegi, de-a lungul râului Ialomiţa – care coboară în unele locuri spectaculos printre munţi către câmpie –, poate fi un prilej bun de vizitare a unor obiective turistice mai mult sau mai puţin cunoscute. În primul rând, poate fi vizitată Mănăstirea Înălţarea Domnului, cunoscută mai bine sub numele de Mănăstirea Cota 1000. Ctitorirea acestui lăcaş de cult a început recent, în anul 1994, dar locul a fost ales pentru că aici se prespune că a existat o veche aşezare monahală care datează încă din vremea domniei lui Basarab I. În 1997 au început lucrările la clădirea bisericii mănăstirii şi la corpurile de chilii, fiind o aşezare atent construită în stil brâncovenesc, iar picturile bisericii fiind realizate în stil bizantin.  

Călătoria străbate două oraşe cu istorii cel puţin interesante, chiar dacă amândouă sunt departe de fostul statut, fie pe harta turismului balnear, fie pe cea industrială a României. În Pucioasa, principalul oraş dintre Târgovişte şi Sinaia, se află o staţiune balneoclimaterică de interes naţional. Exploatarea a început încă din secolul al XIX-lea, descoperirea apelor sulfuroase din zonă datând dintr-o perioadă anterioară – în 1873, la Expoziţia de la Viena, apele sulfuroase de la Pucioasa au ocupat primul loc din Europa datorită concentraţiei foarte ridicate de substanţe minerale. Astăzi, tradiţia continuă, staţiunea de la Pucioasa rămânând un loc în care se pot trata diferite tipuri de afecţiuni.   

Următorul oraş de pe această rută este Fieni, chiar după Pucioasa, unul dintre oraşele postindustriale ale României, a cărui istorie este legată de fabrica de ciment din localitate, fondată încă din 1914 şi dezvoltată intens mai ales în perioada comunistă. După trecerea prin acest mic oraş de la poalele munţilor, drumul începe să şerpuiască prin munţi, urcând agale pe culmile Vârfului Păduchiosu şi coborând apoi în Sinaia, într-o intersecţie adesea aglomerată care face legătura cu drumul obişnuit, pe Valea Prahovei, către Braşov. 

În apropiere, în Masivul Bucegi, se află lacul Scropoasa şi frumoasa Cascadă Şapte Izvoare, înconjurată de două locuri la fel de impresionante: Cheile Orzei şi Cheile Zănoagei. Numită şi „izvorul sacru“ sau „izvorul nemuririi“, despre Cascada Şapte Izvoare se spune că are una dintre cele mai pure ape din lume, lipsită aproape complet de bacterii. Chiar dacă drumul până în zona lacurilor Scropoasa şi Bolboci este mai degrabă dificil în perioada iernii cu o maşină obişnuită, caracterul inedit al obiectivelor naturale din Masivul Bucegi ar merita deturnarea drumului către Transilvania cu câteva ore sau chiar cu o zi.

4. Ruta Bucureşti-Ploieşti-Vălenii de Munte-Cheia-Braşov

Pentru cei care caută să înlocuiască aglomeraţia de pe Valea Prahovei cu o rută spectaculoasă, prin munţi, plină de serpentine, ideea de a ajunge în Braşov prin Vălenii de Munte s-ar putea să fie cea mai potrivită. Traseul poate fi parcurs în mod normal de orice maşină, dar la fel ca în cazul tuturor celorlalte trasee, autorităţile recomandă constant pentru această perioadă o pregătire atentă a călătoriei şi echiparea automobilelor cu anvelope de iarnă şi lanţuri, precum şi cu lopată şi rezerve de nisip. În mod normal, traseul de 180 de kilometri poate fi parcurs în aproximativ trei ore şi jumătate.  

De la Ploieşti, drumul nu continuă către Câmpina şi Comarnic, ci către zona de nord a oraşului, părăsindu-l către Blejoi pentru a ajunge apoi într-un mic oraş neaşteptat de îngrijit şi de ordonat, Vălenii de Munte. Dincolo de atmosfera liniştită a oraşului, acesta este atractiv prin mai multe obiective turistice – nu doar bisericile vechi aflate pe teritoriul urbei, ci mai ales Muzeul Memorial „Nicolae Iorga“, aşezat într-un complex mai larg în care se regăseşte şi un muzeu de artă religioasă şi unul etnografic dedicat Văii Teleajenului. Nicolae Iorga a ajuns în orăşelul din nordul Ploieştilor în vara anului 1907 şi, cu toate că provenea din inima Moldovei, de la Botoşani, se va îndrăgosti repede de această zonă, locuind aici peste trei decenii. „Era aici o pace, o bună înţelegere românească care te cucereşte îndată“, scria el despre oraşul în care şi-a realizat o bună parte din opera istoriografică şi publicistică. Casa, care datează din 1833, a fost renovată de Iorga în 1908 şi găzduieşte astăzi muzeul memorial ce îi este dedicat – pot fi vizitate încăperile în care savantul român a trăit, impresionante fiind mai ales colecţiile de cărţi, manuscrise, obiecte personale şi fotografii din arhiva sa.

După Vălenii de Munte, drumul începe să urce tot mai repede prin masivul muntos, ajungând în staţiunea Cheia, mică localitate plină de turişti, înconjurată de păduri vechi de brad şi fag şi pătrunsă de aerul puternic şi curat de munte. Aproape ascunsă printre păduri, situată între pâraiele Tâmpa şi Cheiţa, aproape de pasul Bratocea, poate fi vizitată Mănăstirea Cheia. Prima biserică a mănăstirii a fost ridicată în anul 1770, dar va fi distrusă curând de turci, istoria şi faptele lumeşti afectând în repetate rânduri în ultimele trei secole ansamblul mănăstiresc, în ciuda aparentei sale izolări.  

La jumătatea drumului dintre Măneciu şi Cheia se găseşte o altă veche mănăstirea ortodoxă – Suzana. Schitul a fost fondat la jumătatea secolului al XVIII-lea, ctitorit de o femeie bogată din Ardeal care se va călugări sub numele de Suzana. Biserica iniţială, construită din lemn pe locul unui vechi schit distrus de turci, nu mai există astăzi, actuala biserică fiind construită în a doua parte a secolului al XIX-lea din piatră de râu specifică zonei într-un stil neoclasic înfrumuseţată de picturile religioase care încă se păstrează.

5. Ruta Bucureşti-Vălenii de Munte-Tabla Buţii-Braşov

Dacă rutele anterioare sunt recomandate pentru orice perioadă a anului şi pentru orice tip de maşină, acest drum este doar pentru maşini de teren bine echipate şi, în general, trebuie tratat cu o grijă apare pe timpul iernii, fiind indicată evitarea completă a acestei rute oricare ar fi maşina utilizată atunci când se anunţă ninsoare. În mod normal, drumul de 190 de kilometri se realizează în aproximativ cinci ore, dar nimeni care se încumetă să călătorească pe aici nu o face pentru a ajunge cât mai repede la Braşov, ci pentru că întreaga zonă este spectaculoasă în sine. Sus, în linişte, pe culmea din Tabla Buţii, dacă cerul este senin, se poate cuprinde cu privirea întreaga frumuseţe a Masivului Ciucaş, de la barajul din Măneciu până la zonele mai apropiate, precum Slon şi Ceraşul. Dacă semnele civilizaţiei moderne nu ar putea fi zărite pe alocuri, întreg locul ar fi fost îmbrăcat în totalitate într-o atmosferă care n-ar putea fi plasată automat într-un secol, aşteptându-te să vezi caravanele comerciale trecând către Transilvania ori formaţiile militare tătare pregătindu-se de un atac.

Chiar dacă astăzi drumul prin Pasul Tabla Buţii nu a ajuns nici măcar să fie asfaltat, în perioada medievală reprezenta o importantă cale comercială care lega Valahia de Transilvania. E locul prin care Mihai Viteazul trece, prin 1599, în drumul său spre Transilvania, dar e şi locul unor repetate bătălii din diferite perioade istorice – de la legiuni romane la tătari şi până la luptele din Primul Război Mondial. Trecătoarea şi-a pierdut din importanţa militară şi mai ales comercială de-abia în secolul al XIX-lea, astăzi fiind o zonă cu un potenţial turistic aproape inegalabil. În perioadele cu vreme bună se pot vedea cu uşurinţă ruinele fostei cetăţi de unde era păzită calea comercială dintre cele două provincii istorice, o cetate a cărei origine şi dată de construcţie sunt în continuare subiectul mai multor controverse printre istorici.    

Chiar dacă, după intrarea României în Primul Război Mondial, zona din preajma Pasului Tabla Buţii nu a reprezentat principalul obiectiv de interes strategic al trupelor germane şi austriece care voiau să înainteze către Bucureşti, au fost date lupte importante şi aici, cu rolul de a deturna trupele Armatei Române de la apărarea zonei Predeal. Astăzi, sus, în munţi, în aerul rarefiat şi rece, poate fi vizitat cimitirul din Tabla Buţii, loc unde sunt îngropaţi atât soldaţii români căzuţi în luptele din 1916, cât şi soldaţi ai forţelor străine.   

Un alt loc care merită vizitat de cei care se încumetă să urmeze acest traseu este Cascada Schinda. Aflată la poalele Muntelui Tătaru, pe Valea Teleajenului, la cascadă se poate ajunge din Măneciu cu plecare de la lacul de acumulare din localitate pe traseul turistic cu cruce galbenă şi pe drumul forestier care se ridică pe Dealul Chiciureni. Cascada este spectaculoasă nu atât prin înălţimea ei, cât prin forma pe care o ia apa modelată de pietre şi prin apropierea copacilor de râu, înălţându-se deasupra cascadei atunci când aceasta este privită de jos. 

6. Ruta Bucureşti-Ploieşti-Câmpina-Valea Doftanei-Săcele-Braşov

O altă rută posibilă către Braşov trece prin Ploieşti şi prin Câmpina, dar în loc să continue către Comarnic şi Sinaia, se aventurează pe Valea Doftanei pentru a coborî apoi, din munţi, în Săcele. Din nou, este vorba de o rută recomandată doar pentru maşinile de teren bine echipate şi ar trebui evitată atunci când ninge. În mod normal, cei peste 170 de kilometri din Bucureşti la Braşov pot fi parcurşi în aproximativ cinci ore, dar la fel ca în cazul anterior, ruta nu este una pe care turiştii ar trebui s-o aleagă pentru că ar putea fi mai rapidă, ci pentru că oferă oportunitatea vizitării mai multor locuri de o frumuseţe specială.

În primul rând, nu ar trebui ignorat oraşul Câmpina de pe un traseu turistic mai amplu. Înconjurat de râurile Câmpiniţa, Doftana şi Prahova, oraşul are un farmec aparte, vizitarea lui ducând la o înţelegere mai uşoară a motivelor pentru care mai multe personalităţi din istoria României şi-au găsit căminul, în diferite perioade ale vieţii lor, în împrejurimi. Principalul obiectiv turistic este, după toate probabilităţile, Castelul Hasdeu, aşa-numitul „castel bântuit“, învăluit în tot felul de legende şi poveşti. Construit între 1894 şi 1896 de către Bogdan Petriceicu-Hasdeu după moartea fiicei sale mult iubite, Iulia, configuraţia stranie a edificiului se explică repede prin intenţia din spatele construirii sale: mijlocirea comunicării dintre tatăl îndurerat şi fiica sa moartă în cadrul şedinţelor de spiritism. „Păşim pragul şi ne aflăm sub domul înalt din centrul clădirii. În mijlocul sălii circulare stă liniştit un stâlp masiv de zidărie, de culoarea marmorii trandafirii. În partea din spate a stâlpului, împotriva uşii de intrare, e o scară care suie la celelalte două. În rând cu galeria, deasupra stâlpului pe care se reazimă scările, este un pod susţinut de stâlpi subţiri de fier. Deasupra acestui pod stă, sub domul albastru, statuia Mântuitorului, o dată şi jumătate mărimea naturală“, nota I.L. Caragiale despre castel, în urma unei vizite făcute la puţin timp după finalizarea construcţiei. Astăzi, clădirea nu este mult schimbată, iar turiştii se pot familiariza cu poveştile stranii despre fantome ale Iuliei ori ale bătrânului Hasdeu care şi-ar face apariţia prin zonă, şedinţele de spiritism consemnate cu minuţiozitate în mai multe manuscrise de către scriitor şi alte lucruri care ţin de impresionantul edificiu născut din durerea unui tată predispus la misticism.   

După ieşirea din Câmpina, drumul lasă în urmă orice scenă ciudată a istoriei României şi înaintează prin splendoarea Văii Doftanei. Relieful muntos din zonă este accentuat mai ales în apropierea judeţului Braşov, localitatea Valea Doftanei fiind înconjurată de mai multe vârfuri impresionante – Vârful Unghia Mare pare de la depărtare o adevărată piramidă ridicată în perfecţiunea ei printre stâncile inegale din jur. Tot în această zonă pot fi vizitate Barajul Paltinu şi lacul de acumulare de lângă acesta, înainte de a ajunge la Pasul Predeluş, trecătoare de-o importanţă mai mică în perioada medievală decât Tabla Buţii, dar care a văzut lupte aprige în timpul Primului Război Mondial. Tot pe Valea Doftanei se află şi Pădurea Glodeasa, pădure seculară virgină de fag şi de brad, printre puţinele din România rămase aproape complet străine de influenţa oamenilor – pădurea deasă este presărată cu stânci, chei, ape dulci şi plante rare de munte, făcând-o un loc ideal pentru drumeţii în mijlocul naturii, scrie Adevărul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News