Pacienții cu cancer, diabet, boli grave, loviți din nou de CNAS. Nu e greșeală, e strategie

Conducerea tripartită a Casei aparținea patronatelor și sindicatelor (firmele și angajații plătesc contribuțiile la sănătate), dar și guvernului, care susține o parte din costuri și îi reprezintă pe cetățeni.

În timp, conducerea CNAS a fost înhățată, cu totul, de guvern. Premierul numește președintele, ministerul Sănătății îl coordonează. În momentul de față avem o conducere liberală a CNAS.

În ultima zi din primăvara anului 2026, mai precis la ceas de seară, cum se întâmplă la noi lucrurile grave, (noaptea, ca hoții), pe site-ul CNAS este publicat certificatul de deces al Legii Asigurărilor Sociale de Sănătate, 95/ 2006.

Pe hârtie sistemul rămâne cu numele, ca să păcălim OECD, OMS, CE, dar practic, dacă proiectul de ordin publicat în 29 mai devine efectiv, Casa se transformă într-o agenție de plăți care primește banii de la ANAF și de la bugetul de stat, împărțindu-i după o formulă discreționară spitalelor și clinicilor de stat. Și câteva firimituri, aruncate pe criterii obscure, clinicilor private, cel mai probabil bazate pe prietenia dintre pixul funcționarului și cardul furnizorului sau carnetul de membru partid al acestuia. Tot carnetul de partid este cheia care deschide cufărul cu miliarde pentru spitalele de stat, care primesc finanțări indiferent de calitatea serviciilor, gradul de mulțumire a pacienților, cozi, nosocomiale etc.

Ca urmare, dacă nu se va fi oprită ”naționalizarea” durerii și bolii, de la mijlocul lunii iunie începe demolarea sistemului privat de investigații și tratament. În care pacientul primea servicii medicale la nivel occidental, fără liste de așteptare, aproape de casă, în timpul util, la prețul de contractat de CNAS. Cei mai afectați de noua măsură sunt cei mai grav loviți de boală: pacienții oncologici, neurologici, cu boli rare. Este a doua oară când CNAS îi lovește, după ce i-a lăsat fără prima zi de concediu medical, zi în care omul se ducea să facă citostatice, testare, radioterapie. Nu mergea la plajă sau la film, ci într-o clinică unde proceduri dureroase, dificil de suportat, îi dădeau o șansă în plus de a rămâne încă un an alături de familia pe care o susține, alături de colegii din firma unde lucrează, ca să-și achite contribuția la CNAS.

După ce i s-a luat prima zi de concediu, acum i se ia dreptul a-și alege medicul, de a merge la o clinică mai curată, mai aproape de casă, mai bine dotată și cu performanțe mai bune. Pe aceeași bani! Acest nou atac la pacientul cu cancer sau alte boli grave ne arată că nu a fost o greșeală ordinul de limitare a concediilor, retras la presiunea publică și politică. Și anularea concediilor medicale, ca și blocarea accesului la privat fac parte dintr-un plan de limitare a accesului la tratamente și investigații pentru pacienții cu boli grave.

Concret, dacă noul ordin s-ar aplica, CNAS ar deconta servicii în programele naționale doar clinicilor de stat și, în măsura în care acestea nu mai au capacitate de preluare a pacienților ar mai finanța servicii oferite de clinicile private.

Evident, se confundă capacitatea cu accesibilitatea. Și nu din greșală.

Capacitatea e declarată de unitatea publică-avem sute de locuri, trei-patru instalații de radioterapie, putem trata sute de pacienți! CNAS aruncă banii către spitalul public cum făcea înainte Direcția de plăți din minister. Privatul din acel județ mai poate contracta doar câteva zeci de cazuri-ce rămâne de la stat. Dar, privatul a investit bani în aparatură, a dublat capacitatea de investigații și tratament, pe care le oferă la același preț cu clinicile de stat, mai repede și cu o calitate mai bună.

E drept că la privat costurile de investiții sunt poate la jumătate față de sistemul public, unde intermediarii își iau partea, la fel parandărătul, iar interesul managerului de multe ori lipsește cu desăvârșire. După ce declară că are capacitate, unitatea publică intră în vacanță, aparatele se defectează, medicul pleacă la un instructaj, nu se acoperă gărzile, aparatul e folosit doar jumătate de timp, astfel că expiră garanția mult înainte să facă numărul de investigații prevăzut în contract. Capacitatea de pe hârtie nu se regăsește în accesul pacientului la tratament.

Pacientul se va duce pentru diagnostic, tratament, radioterapie, administrare de citostatice sau insulină doar la stat, de acum înainte, va aștepta la coadă, pe holuri supraaglomerate, va găsi uși închise și laboratoare cărora nu le funcționează instalațiile. Va crește presiunea pe medici, vor apărea tensiuni în relația cu pacientul, poate greșeli, din cauza consultului superficial, ”datorat” crizei de timp. Greșeli pe care le vor plăti pacientul și medicul.

De ce a pornit, totuși, acest război cu medicina privată, în care victimele sunt în primul rând pacienții?

În programe naționale, CNAS plătește servicii la același preț atât unităților publice cât și celor private. Acest mecanism stimulează concurența și crește calitatea serviciului medical, fiindcă nu prețul face diferența, ci calitatea, confortul, siguranța, timpul mai scurt de așteptare, modul în care furnizorul de servicii medicale se poartă cu cu pacientul.

Și atunci care scopul? De ce intenționează CNAS să distrugă sistemul privat care în România susține, de exemplu, 85% din tratamentele de radioterapie și 90% din cele de dializă? De ce conducerea liberală a CNAS-ului se întoarce la sistemul comunist în care Ministerul Sănătății deținea spitalele și le plătea direct de la buget, după o formulă asemănătoare cu cea propusă în 2026?

Credeam că 45 de ani de comunism au fost destui pentru a demonstra că statul e un prost manager, că unitățile de stat nu reușesc să supravițuiască decât dacă au un monopol natural de exploatat. Într-o țară în care jumătate dintre județe nu au un centru de radioterapie fincțional, bolnavii vor fi puși pe drumuri, vor sta ore întregi la coadă, va crește ”contribuția personală” pentru un loc mai în față pe listă. Așa cum corect observa CNAS, în 18 aprilie: nevoia de servicii medicale nu poate fi planificată administrativ; pacienții nu se îmbolnăvesc conform unui calendar bugetar; acordarea îngrijirilor medicale nu poate fi amânată fără riscuri pentru sănătatea populației.

Ori, proiectul din 29 mai exact asta face: introduce bariere de acces, îngreunează și amână acordarea serviciilor medicale pentru cele mai grave cazuri cronice, pacienții cu cancer, diabet, boli neurologice, boli rare. Să spunem franc că e una dintre măsurile cerute de curbele de sacrificiu pentru ajustarea bugetară. Următoarea întrebare e, deci, sugerată de bancul tragic din communism: Cu cianură ați încercat să reduceți cheltuielile?