Ucraina și Georgia sperau ca la summit-ul NATO de la București (2-4 aprilie 2008) să obțină o invitație de preaderare la Organizația Tratatului Nord-Atlantic. Reuniunea de la București, cel mai mare eveniment de politică externă organizat în România, a fost creuzetul unde s-au confruntat două școli de gândire cu privire Georgia și Ucraina: cea canadiano-americană, care a pledat pentru accelerarea procesului de aderare la NATO a celor două state, și cea franco-germană, care s-a opus, motivând că o astfel de hotărâre ar provoca agresiunea Moscovei. Detaliile de culise ale întâlnirii și diviziunea Occidentului în dosarul fostelor state sovietice sunt dezvăluite într-o notă trimisă de fostul ambasador permanent al SUA la NATO, Kurt Volker, Departamentului de Stat american. Cablograma clasificată a fost publicată de organizația lui Julian Assange, Wikileaks.
Remisă de ambasadorul Kurt Volker la data de 14.08.2008
În timp ce miniștrii de Externe ai NATO se reunesc pentru a discuta pe marginea crizei din Georgia, trebuie de asemenea să privim la implicațiile privind integritatea teritorială a Ucrainei și dorința sa de a obține un Membership Plan Act (un plan de preaderare la NATO). Președintele Vladimir Putin a contestat integritatea teritorială a Ucrainei la nivel retoric la summitul de la București. Aceste cuvinte sunt acum sursa unor mari îngrijorări prin prisma acțiunii Rusiei în Georgia. Prin urmare, trebuie ca noi să dăm un impuls puternic integrității teritoriale a Ucrainei, să reafirmăm decizia Bucureștiului că Ucraina și Georgia vor deveni membri ai NATO și să înceapă modelarea gândirii aliaților asupra deciziei privind un Membership Action Plan în decembrie.
Evenimentele din Georgia colorează părerile aliaților despre Ucraina și perspectiva sa de a deveni membru NATO. Aliații au viziuni divizate despre cum rezoluția summit-ului de la București despre viitorul NATO al Georgiei și Ucrainei afectează criza actuală. Aliații conduși de Germania susțin că decizia Bucureștiului referitoare la o eventuală apartenență provoacă agresiunea Rusiei, în timp ce mulții alții (inclusiv noii membri și Canada) ne împărtășesc părerea: aceea că Rusia interpretează refuzul MAP drept undă verde pentru o acțiune împotriva Georgiei
La Consiliul Summit-ului NATO-Rusia din data de 4 aprilie, Putin, aflat în ultimele zile ale mandatului de președinte, a contestat integritatea teritorială a Ucrainei, sugerând că Ucraina este o creație artificială cusută din teritoriul Cehiei, Poloniei, României și în special Rusiei în matematica de după cel de-al Doilea Război Mondial. El a declarat că "Crimeea a fost pur și simplu dată Ucrainei prin decizia Politburo-ului Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic. Nu au existat proceduri de stat privind transferul acestui teritoriu, din moment ce noi avem o abordare foarte calmă și responsabilă a acestei probleme". Putin a pretins că 90% din locuitorii Crimeii sunt ruși, 17 dintre cei 45 de milioane de cetățeni ucraineni sunt ruși, și că Ucraina a câștigat o parte mare din teritoriul său din Est și Sud, pe cheltuiala Rusiei. El a mai spus, "dacă adăugăm chestunea NATO și alte probleme, însăși existența statului ar putea fi sub amenințare". Mai departe, Putin a pus la îndoială vechile granițe și valoarea conducerii politice din țările vecine, în timpul discursului său susținut la 9 august la Vladikavkahz. Provocările Rusiei referitorare la integritatea teritorială a statelor vecine sunt incompatibile cu Actul Fondator NATO-Russia, Declarația de la Roma, și au însemnătate puternic diferită în lumina acțiunilor miltare ale Rusiei din Georgia.
NATO trebuie să aibă grijă la țesutul contector dintre evenimentele din Georgia, limbajul amenințător al lui Putin cu privire la integritatea teritorială a vecinilor, și aspirațiile Ucrainei și Georgiei de a obține MAP. Pentru mulți Aliați, conflictul Georgia-Rusia furnizează un nou impuls de a oferi Ucrainei MAP și de a o apropia de apartenența la NATO, furnizează noi încercări ale Ucrainei de a o solicita. De cealaltă parte, dacă Kremlinul își va atinge toate obiectivele în Georgia cu puține consecințe și reputația internațională intactă - cum și Germania și ceilalți ar accepta - asta nu ar face decât să încurajeze comportamentul agresiv al Rusiei față de Ucraina și de celelalte state din regiune. VOLKER
Citește și: Paralizia Vestului sau de ce Putin e daltonist
După patru luni începea războiul
Summit-ul NATO a avut loc cu aproximativ 4 luni înainte de războiul de cinci zile din Georgia. La 7 august 2008, tancurile rusești intrau în provinciile separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud, devenite teatru de război între trupele Kremlinului și forțele Georgiei, țară condusă la acea vreme de președintele rusofon Mikhail Saakasvili. Georgia nu a rezistat intervenției-fulger a Rusiei, motivată prin faptul că urmărește să protejeze etincii ruși din cele două provincii. Soldații ruși sunt în prezent staționați în Abhazia și Osetia de Sud. Între cele două provincii și Georgia se construiește în prezent o graniță din sârmă ghimpată.
De ce s-a opus Germania
Din cablograma lui Volker rezultă că puterile euro-atlantice erau divizate după cum urmează: americanii credeau că un răspuns negativ dat Georgiei și Ucrainei va transmite Rusiei semnalul că poate agresa militar țările din zonă, în timp ce germanii erau de părere că, din contră, apropierea celor două state de NATO va stârni furia Kremlinului. Reticența Germaniei a fost pusă de unii analiști pe seama faptului că Berlinul nu dorea să-și pericliteze relațiile cu Moscova. Germania este cel de-al treilea partener economic al Rusiei, Berlinul beneficiind de aproximativ 9% din exporturile Moscovei. Germania suferă și o oarecare dependență de gazul rusesc, după ce a renunțat la energia nucleară.
Perspectiva intrării în NATO a Georgiei și Ucrainei irita Rusia mai ales din cauza unor evenimente ce țin de istoria recentă, care au fost dezavuate de Moscova: bombardarea Iugoslaviei (1999) și recunoașterea unitalerală a independențe provinciei Kosovo de către Occident.
Georgia, Ucraina și Occidentul
După căderea URSS, ca semnale ale apropierii de Vest, Ucraina acceptat neproliferarea arsenalului nuclear moștenit de la sovietici și chiar distrugerea lui (Tratatul de la Budapesta, 1994) și a trimis trupe în Iraq pentru a ajuta forțele NATO. La rândul său, Georgia a participat activ la diverse operațiuni internaționale. Între 2007 și 2008 a trimis aproximativ 2.000 de soldați în Irak, dar și personal militar în două orașe din Afganistan. Săptămâna aceasta, guvernul condus de Irakli Garibashvili (în vârstă de 31 de ani, cel mai tânăr premier din lume), a disclocat trupe de menținere a păcii în Republica Centrafricană, pentru a ajuta forțele Uniunii Europene, în special pe cele franceze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
