Acum doar câteva decenii, într-un trecut nu foarte îndepărtat însă parcă uitat, România arăta total diferit. Uitată sub cortina dictaturii comuniste, mii de români au experimentat tortura, foamea și exterminarea în închisorile comuniste mai ales sub perioada stalinistă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej din anii ’50.
Dramele lor sunt corelate cu România de azi. România, așa cum o cunoaștem astăzi, este construită pe scheletul vechii dictaturi. Iar dacă pentru noi libertatea este o normalitate și poate din aces motiv îi prețuim mult prea puțin valoarea, acum doar câteva decenii, în numele ei, temnițele comuniste reprezentau ”țara fără de lege și a mormintelor fără de cruce”.
Puțini mai sunt în viață dintre cei care au fost martori la ororile totalitarsmului în forma lui cea mai extremă. Pe Nistor Man l-am întâlnit, într-un birou, într-o zi de toamnă târzie, undeva în apropiere de centrul Târgu-Mureșului la sediul ”Asociației foștilor deținuți politici”.
Am băut un ceai, iar printre amintiri cutremurătoare, Nistor Man, 89 de ani, un bărbat înalt, masiv, înțelept, drept, atât la propriu cât și la figurat, mi-a mărturisit experiența celor peste 12 ani de închisoare comunistă.
DC News: Ați fost arestat pentru prima dată în 1948, la doar 19 ani. Ce s-a întâmplat?
Nistor Man: Eu sunt născut în Maramureș. Am fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale în urma unor acțiuni ale tinerilor maramureșeni împotriva anexării Maramureșului la Ucraina, încă din 1945. Am trait reflexul național de respingere al comunismului. Ne-am organizat ca elevi pentru că am considerat comunismul ca un act de înaltă trădare.
DC News: Ce v-a înverșunat împotriva comunismului? Erați un adolescent…
Nistor Man: Vă spun ce…la 16 ani am trecut frontiera la Cernăuți. Ne întâlneam cu elevii de la Cernăuți, erau înmărmuriți, ne povesteau cum au venit comuniștii, cum au deportat în Siberia, cui îi băteau, cum le-a luat tot ce-au avut. Știam ce-i comunismul…
DC News: Ați fost activ politic?
Nistor Man: Nu, nu am activat în niciun partid politic, dar nu ne ascundeam trăirile anti-comuniste. Am văzut ce înseamnă comunismul după anexarea Maramureșului.
METODE CUMPLITE DE TORTURĂ
DC News: Ați fost agresat? Torturat?
Nistor Man: Da. Și în anchetă și în penitenciar. Bătăi crunte, înfometare, a fost cumplit.
În timpul unui proces i-am spus unuia din lot că tot acest proces este o mascaradă, că totul este înscenare și nu-i nimic adevărat, am spus tare să audă și cei din jur. Dar m-au pedepsit rău.
Închipuiți-vă noiembrie, decembrie în celulă de pușcărie fără geam, cu ciment pe jos și apă turnată pe jos. Stăteam acolo în lanțuri grele, în haine de vară, în frig, zi și noapte. Fără nimic. Mâncare primeam la trei zile. În celelalte două zile primeam o singură bucată de mămăligă rece și apă. Atât…
Stai tot timpul în picioare, dacă stai jos îngheți. Dormi în picioare, stai jos, te plimbi. Lipsa de somn e un chin enorm. Foamea e un chin. Asta a fost în închisorile comuniste: frigul, foamea și frica. Mereu erai amenințat …
Când eram arestați, în 10 decembrie 1948 s-a semnat declarația Declarația Fundamentală a Drepturilor și Libertăților Omului, votată de Națiunile Unite. Noi eram bătuți și chinuiți crunt atunci. Eram torturați.
M-au legat de mâini și de picioare iar pe sub mi-au trecut un drug, o bară de fier. M-au pus între două mese și cu picioarele în sus după care îmi băteau tălpile. Iar bătaia la tălpi este groaznică. Nu simți durerea neapărat în talpă, dar simți în creier că îți bagă cineva o furcă. Mă țineau așa și mă băteau până leșinam.
Apoi turnau apă pe tine. Cu timpul îți reveneai, dar nu puteai umbla pe picioare. Dacă erai singur în celulă mergeai până la WC târâș, în genunchi. Mă duceau alți colegi din celulă…
Aistență medicală nu exista. Eu după bătaia pe care am primit-o cu palmele mi s-a infectat urechea stângă și nu am primit niciun tratament, am făcut otită, dar s-a vindecat singură.
DC News: Unde ați stat închis?
Nistor Man: Am stat închis în multe închisori și lagăre. Am avut două condamnări. În 1948 am fost condamnat la 5 ani de închisoare la care mi s-a mai adăugat un spor de doi ani, am stat închis nevinovat. Am fost eliberat în 1955 iar mai apoi în 1958 am fost din nou arestat și acuzat de uneltire împotriva ordinii sociale. Prima instanță m-a condamnat la 22 de ani de muncă silnică. Am depus recurs. Am fost eliberat în 1964, după 6 ani la presiunile americanilor. România semnase și beneficia de clauza națiunii celei mai favorizate.
DC News: Dacă la prima condamnare v-ați asumat participarea la o organizație anti-comunistă, ce s-a întâmplat la a doua? Ați continuat să ”uneltiți” și după eliberare?
Nistor Man: Ne-au acuzat că ne-am reorganizat.. Securitatea crea organizații fantomă. Nu ne-am reorganizat, sincer vorbind. Au fost doar discuții despre regim și închisori iar printre noi s-au aflat turnători. A doua închisoare din cauza turnătorilor am făcut-o. A fost unul care a zis că și el a fost acolo când am zis că regimul nu-i bun, dar asta nu înseamnă organizare. Pentru ei a sta trei de vorbă e deja organizație.
DC News: Prin ce închisori comuniste ați stat închis?
Nistor Man: Am fost închis la Sighet, Satu Mare, Cluj-Napoca, Văcărești, Jilava, Târgșor, Poarta –Albă, am fost în lagăre la Canal, Capu Midia, Ostrov, Salcia, Stoinești, îmi amintesc perfect și anii. (nr. – în urma verificărilor Nistor Man a stat închis în 6 sedii de Securitate și 16 închisori și lagăre în cele două perioade de detenție. Cele declarate coincid cu fișele din penitenciare).
”CUVINTELE ÎN STÂNCĂ” ALE LUI MIRCEA VULCĂNESCU
DC News: Ați întâlnit personalități importante în închisorile comuniste?
Nistor Man: Am stat închis cu Mircea Vulcănescu, două săptămâni la Jilava. A fost adus la Jilava, bătut, chinuit, aproape mort. A fost adus cu un grup, erau bătuți foarte rău. I-au băgat în celula noastră a deținuților disciplinari politici. M-am apropiat de el, i-am făcut loc printre noi cu un prieten. Era bătut rău, nu putea nici să mănânce.
El a spus mereu că „veți scăpa, sunteți tineri, veți scăpa”. Spunea că „trăim absurdul istoriei”, că el nu scăpa, dar să nu uităm și să „nu vă răzbunați, să nu ne răzbunați”. Au fost cuvinte ca în stâncă, puternice. Ne-a spus să nu ne urâm dușmanul, asta-i învățătura lui Hristos.
DC News: Vă mai amintiți abdicarea forțată a Regelui Mihai? Care era atmosfera în țară atunci?
Nistor Man: Eram liber, eram liber atunci în 30 decembrie 1947. Știam ce urmează. Știam că din primăvara acelui an, Episcopul Ion Suciu (nr. – Episcopul Ioan Suciu a murit în închisoare din Sighet în 1953) spunea, vă citez „vine stepa, vine pustiul (..) acum se va vedea cine e pentru Hristos și cine e pentru Iuda. A sosit ceasul eroismului creștin pe pământ românesc”.
DC News: Care era starea populației? Cum vedeau acțiunea Regelui?
Nistor Man: Era o stare de imbecilizare. Nu credeai nimic, nu știai nimic, nu erau informații, nu era nimic. România trăia mereu în așteptare, nu știai ce va veni, dar se vorbea mereu la țară de colectivizare, era o teamă că se va mânca la gamelă. Până atunci, noi speram la ora respectivă că vor veni americanii….Era foarte greu…
DC News: Era percepută acțiunea Regelui Mihai ca o trădare la 30 decembrie 1947? A plecat cu trenuri de bani așa cum susține propaganda comunistă? Monarhia a fost totuși ultima redută care a ținut piept comunismului…
Nistor Man: Nu!!! În niciun caz! A plecat șantajat! I s-a spus că vor împușca (nr. – comuniștii) 2.000 de studenți aflați în închisori și tot va abdica… I s-a impus să abdice și pentru el și pentru urmașii lui. El a semnat, dar a fost un act forțat făcut de ei. Era o stare de spaimă, știam ce va urma.
MOARTEA LUI STALIN L-A SALVAT DE LA ÎNCĂ UN PROCES
DC News: Vă mai amintiți moartea lui Stalin din 1953? Cum a fost perceput momentul în închisorile comuniste?
Nistor Man: Să vă spun cum am aflat că a murit Stalin. Eram la închis la Canal, dar eram dus la Securitate la Constanța pentru o grevă pe care o făcusem la Canal. La Securitate, când ne-au scos într-o dimineață la WC, prin niște crăpături am văzut un steag negru. Am crezut că a murit Gheorghiu Dej sau Groza. Dar am văzut că la anchetă ofițerul politic a lăsat-o mai moale, s-a liniștit, s-a calmat iar mai apoi mi-a spus că au avut de gând să îmi facă un proces, dar nu mai e cazul, voi fi trimis din nou la muncă, dar trebuie să fiu cuminte și să-mi văd de treabă.
DC News: Practic moartea lui Stalin v-a salvat de un alt proces după greva de la Canal..
Nistor Man: M-a salvat de un alt proces, da. Stalin a murit la 1 martie, dar moartea lui a fost înregistrată la 5 martie. Rușii nu știau cum să reacționeze, au spus că ”nu se poate, Stalin nu poate muri”. După ce s-a terminat ancheta la Constanța, m-au dus la Capul Midia, un lagăr greu de tot unde se murea pe capete. Când am intrat au ieșit coșciuge care erau duse la groapa comună. Îi duceau în coștiuge numai până la groapă, după care scândurile veneau înapoi.
DC News: Vă mai amintiți cine era comandant?
Nistor Man: Era Liviu Borcea (nr. – informația este corectă, torționarul Liviu Borcea era comandantul lagărului la data respectivă). Liviu Borcea înainte de a muri s-a spovedit la un prieten de-al meu, preot din Cluj. Mi-a spus că s-a spovedit pentru toți morții pe care i-a avut pe conștiință.
DC News: A regretat înainte de moarte?
Nistor Man: A regretat tot înainte de moarte…
DC News: Să ne întoarcem la moartea lui Stalin. Cum ați aflat de deces?
Nistor Man: Doar când am ajuns la Midia am aflat, nu neapărat de la alți deținuți. Borcea i-a adunat pe toți, a spus că nimeni nu mai are voie să ne bată, să ne tortureze, să ne înjure…
DC News: Ați crezut că vin americanii?
Nistor Man: Am crezut că se va schimba ceva în bine…
DC News: S-a schimbat?
Nistor Man: Da, puțin, pe moment..
PERSECUȚII DUPĂ ELIBERARE
DC News: După prima eliberare ați fost persecutat?
Nistor Man: Mi-am reluat studiile întrerupte. Am luat Bacalaureatul, m-am înscris la Facultate la Cluj, am reușit să intru, dar după un an am fost dat afară, exmatriculat.
DC News: Care a fost motivul?
Nistor Man: Deținut politic. Nu am scris în fișă, M-am înscris apoi la Istorie, tot pe examen de admitere la fără frecvență, dar m-au exmatriculat și de acolo. Apoi m-am înscris la Teologie, dar m-au arestat din nou după câteva zile.
DC News: Ați cunoscut pe cineva reeducat la Pitești? La Pitești, practic, reeducarea însemna să ajungi la rândul tău torționar
Nistor Man: L-am cunoscut pe Ion Stoian, un moldovean. Era elev la Târgșor, făcea reeducare. Spunea că din cauza noastră nu se pot elibera, că partidul vrea să-i elibereze. Așa rău a fost după ce a trecut prin sistemul Pitești că a fost printre cei 18 condamnați la moarte și executați. Toate crimele de la Pitești și de la Gherla au ajuns în Apus cu timpul, iar Apusul s-a sesizat. A fost condamnat cu lotul lui Eugen Țurcanu.
La Pitești a fost un student de la medicină de la Cluj, Pop Cornel, legionar. Avea o rezistență fantastică. Era un om deosebit, credincios, greco-catolic. Atât l-au bătut, atât l-au chinuit până a început să bată și el. Doar atunci erai considerat reeducat, dacă îl băteai pe celălalt deținut. Dacă tata își bătea fiul și fiul îl își bătea tatăl. Au fost și asemenea cazuri.
La proces Pop Cornel a spus că atâta rău a făcut încât el cere să fie condamnat la moarte. Și a fost. Dar cine l-a cunoscut știe că tot corpul era doar răni vindecate. E exemplul perfect de reeducare și distrugerea umanității....
La Pitești nu te chinuia Securitatea ca pe noi, iar cei din celulă de îngrijeau, ne încurajau. Acolo erai în celulă cu reeducatorul, erai tot timpul sub teroare.
”LANȚUL RUGĂCIUNILOR”
DC News: Ce v-a dat putere?
Nitor Man: Credința în Dumnezeu! Închipuiți-vă că se făceau rugăciuni lungi de trei luni, zi și noapte. Începea cineva, urma altul, iar fiecare spunea la care se duce. Ne sculam din somn și fiecare făcea rugăciunea, 5 minute, 10 minute, 30 de minute, cât voia el iar mai apoi se ducea la următorul și îl anunța că urmează. Era un lanț de rugăciuni. Ne îmbărbătam și ne rugam continuu. Rugăciunea a fost o salvare enormă, ne-a dat calm, putere. Erau rugăciuni ad hoc, fiecare spunea ce voia pe loc, important era ca lanțul să continue.
DC News: După eliberare în 1964 v-au mai căutat?
Nistor Man: După eliberare în 1964 m-am înscris la facultate, în 1969 am terminat, am ajuns profesor la Tg. Mureș. După a doua eliberare am fost lăsat în pace, am putut termina facultatea. În 1969, eram profesor la Liceul Unirea, vine un ofițer de Securitate, Tancău, a murit între timp.
DC News: V-ați speriat?
Nistor Man: Nu neapărat pentru mine, dar eram căsătorit, aveam un copil, era normal. Mi-a spus direct că trebuie să colaborez. I-am spus la fel de direct că vor să mă facă turnător, am râs cinstit și l-am întrebat dacă știe prin ce chinuri am trecut din cauza turnătorilor. A doua pușcărie din cauza turnătorilor am făcut-o.
Le-am spus că nu pot să fac așa ceva, că oricum ei nu sunt mulțumiți de informatorii lor, că mereu le cer mai mult și că se pun în pericol. Mi-au spus să mă mai gândesc. Nu am semnat niciodată.
În 1970, în februarie eram cu catalogul, mi-a spus directorul că mă așteaptă două persoane. Mi-au spus că vor să mă mute la București împreună cu soția. Am refuzat, am spus că nu mă duc. Am refuzat orice colaborare…
Nistor Man a executat, în total, 12 ani, 8 luni și 8 zile de închisoare ca urmare a condamnărilor cu caracter politic pe care le-a suferit. A fost pedepsit, bătut sever, înfometat, ținut în lanțuri, forțat la muncă istovitoare, de 9 torționari în cei peste 12 ani de detenție: Chirion, Lazăr Tiberiu, Albon, Gheroghe Crăciun, Doicaru Nicolae, Gruia Manea, Burghișan Petru, Maromet Nicolae și Liviu Borcea.
„Comunismul a șters toată experiența omenirii de eliberare a omului”
„Nici nu vă puteți închipui ce e durerea. În durere mare timpul se dilată și spațiul se restrânge”
„Am reprezentat la vremea respectivă reflexul național de respingere a comunismului. Noi am fost, deținuții politici, sistemul națiunii române de respingere a comunismului. Am fost instinctul de conservare și apărare al națiunii române”
„Comuniștii au săvârșit crima în deplină cunoștință de cauză”
„Eram la vârsta când prețuiam mai mult libertatea decât viața. Iubeam mai mult libertatea decât viața. Eram dispuși să renunțăm la viață de dragul libertății”
„Toți torționarii ne repetau o frază, o lozincă: << Aici e țara fără de lege și a mormintelor fără de cruce >> Și așa a fost. Țara fără de lege și a mormintelor fără de cruce…”
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
