„Micropensionarea”, noua modă a Generației Z: muncă trei ani, pauză unul

Termenul a fost introdus pentru prima dată în 2007 de Timothy Ferriss în cartea sa The 4-Hour Workweek, dar prinde acum un nou avânt în rândul tinerilor care își doresc mai multă flexibilitate și independență financiară.

Cum funcționează „micropensionarea”

Spre deosebire de concediul sabatic tradițional, care este adesea folosit pentru studii sau dezvoltare profesională, „micropensionarea” reprezintă un stil de viață. Ideea de bază este simplă: după aproximativ trei ani de muncă, urmează o pauză de un an, dedicată călătoriilor, hobby-urilor sau relaxării.

În Italia, unde fenomenul este încă la început, tinerii care își doresc să adopte acest stil de viață se gândesc să petreacă un an călătorind la fiecare trei ani de muncă, conform Il Messaggero.

O practică viabilă sau un ideal naiv?

Susținătorii „micropensionării” consideră că aceasta le permite să se bucure de viață în timp ce sunt încă tineri, fără a aștepta pensionarea tradițională la 60-70 de ani. Adama Lorna, un inginer citat de The Guardian, explică:

„În loc să aștepți să îmbătrânești ca să călătorești și să îți urmezi pasiunile, o faci acum, când ai energie și sănătate.”

Cu toate acestea, „micropensionarea” ridică întrebări legate de sustenabilitatea financiară. Într-un context economic marcat de incertitudini, mulți tineri adoptă o atitudine prudentă față de cheltuieli, prioritizând economisirea. De exemplu, în China, tinerii din Generația Z au început să adopte un stil de viață mai frugal, concentrându-se pe economisire și stabilitate financiară, ceea ce ar putea afecta consumul intern și creșterea economică, conform Reuters.

De asemenea, în multe țări europene, inclusiv Italia, vârsta de pensionare este în continuă creștere, iar contribuțiile sociale devin esențiale pentru viitor.

Un stil de viață pentru privilegiați?

Un alt aspect controversat este legat de sustenabilitatea economică a „micropensionării”. Pe TikTok, utilizatorii discută despre cum reușesc să își finanțeze pauzele de un an. Majoritatea spun că economisesc în avans sau beneficiază de sprijin financiar din partea familiei.

Acest lucru ridică o problemă importantă: este „micropensionarea” accesibilă doar pentru cei care provin din familii înstărite? Pentru mulți tineri din clasa de mijloc inferioară sau din medii defavorizate, ideea de a nu lucra un an din trei pare imposibilă.

O nouă viziune asupra muncii

Dincolo de controversa economică, „micropensionarea” reflectă o schimbare mai profundă în mentalitatea Generației Z față de muncă. Studiile arată că tinerii născuți între 1996 și 2012 nu mai sunt atrași de ideea unui loc de muncă stabil pentru întreaga viață. În schimb, mulți își doresc să fie propriii lor șefi și să aibă un program de lucru flexibil.

Această tendință este susținută și de creșterea fenomenului „job hopping” – schimbarea frecventă a locurilor de muncă pentru a obține beneficii mai bune sau pentru a evita stagnarea profesională.

Un fenomen global cu implicații diverse

„Micropensionarea” nu este un fenomen izolat, ci face parte dintr-o schimbare mai amplă în modul în care tinerii percep munca și viața personală. În Coreea de Sud, de exemplu, tinerii din generația „YOLO” (you only live once) prioritizează plăcerile imediate și auto-recompensarea, ceea ce duce la scăderea bugetelor pentru căsătorie și paternitate, contribuind la una dintre cele mai scăzute rate ale natalității din lume, conform Reuters.

Această schimbare de mentalitate reflectă o dorință crescută pentru flexibilitate și autonomie, dar ridică și provocări legate de sustenabilitatea pe termen lung și impactul asupra economiei globale.

Rămâne de văzut dacă „micropensionarea” va deveni un stil de viață adoptat pe scară largă sau doar un trend temporar pe rețelele sociale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News