În clasa a doua, ca tânăr pionier ce eram, chiar din prima zi de școală am avut imensa șansă de a fi fost selectat să încep studiile în limba chineză.

Ulterior am aflat că în numele prieteniei chino-române se stabilise începerea unor proiecte comune în domeniul educației prin formarea unor școli cu predare în limba română în China și cu predare în limba chineză.

Ca de obicei, la noi au fost alese să înceapă experimentul trei școli cu circa 150 de elevi, iar în China vreo 30 de școli cu un număr de peste o mie de elevi, despre care am aflat câțiva ani mai târziu.

Rând pe rând experimentul la noi a dat rateuri și din 3 școli a mai rămas doar una, a mea, cu doar două clase pe an.

Prima din marile probleme ale experimentului era tocmai limba de predare (chineza) versus limba din manualele folosite (franceza), care produceau adevărate cutremure mentale la ciocnirea cu limba română.

A doua a fost lipsa cadrelor, deoarece nu existau pe atunci, anul 1972 fiind, nu erau profesori de limba chineză pregătiți la Universitatea București, majoritatea absolută a absolvenților secției plecând în sistemele de securitate ale statului. Așa am avut ore ținute de studenți români la Universitate, profesori chinezi în trecere prin România și din clasa a cincea pe cea care urma să devină una dintre marile specialiste a României Florentina Vișan.

Și peste toate s-au adăugat lipsa de interes a elevilor și părinților lor ca urmare a unei origini puțin prea sănătoase care limita drastic abordarea, suportul și interesul față de experiment, în condițiile în care vârsta de start a elevilor era de 8-9 ani și majoritatea aveau încă mari probleme la scrisul și cititul în limba maternă.

Urmare a diverselor trieri, s-au format din cei circa 40 de elevi câte două grupe valorice și din grupa valorică cea mai bună au fost aleși doi elevi care să fie special pregătiți pentru a pleca să facă liceul în China.

Cum eram unul dintre cei doi “speciali” am avut șansa de a aprofunda imensa cultură chinezească în multe domenii dintre care unul era cel culinar.

Pe vremea aceea mergeam la măcelăria din colț să cumpăr fără probleme 4 cotlete de berbecuț, 4 fripturi de porc (ceafă sau cotlet) și un mușchiuleț de vițel pe care Nea Mitică măcelarul mi le pregătea pentru grătarul duminical de familie și începusem să mă descurc binișor în ale bucătăriei. Așa că micile mese oficiale la care eram duși să le cântăm și să le spunem poezioare ultranumeroaselor delegații chineze care vizitau România erau prilej de degustare și studiere a tradițiilor culinare chinezești.

Așa am făcut cunoștință cu celebra supă de rață cantoneză.

În amintirea ei astăzi vă propun deci o supă de rață româno-chineză mai aparte.

Pentru asta o să folosesc următoarele:

1. O rață sălbatică vânată de bunul meu prieten Ionuț, bine curățată de fulgi

2. 2 morcovi tăiați fâșii pe lung

3. O bucată de Apio tăiată rotocoale subțiri

4. O ceapă tăiată în 4

5. Un păstârnac tăiat la fel ca morcovii

6. O bucată de ghimbir tăiată rotocoale

7. Paste, de preferat tagliatelle

8. Piper negru măcinat, boia dulce, semințe de ardei roșu

9. Două legături de leuștean și pătrunjel tocate mărunt

10. Două lămâi și câteva frunze de mentă verde

Și acum la treabă!

Călim ușor legumele și parfumul ghimbirului ne va aroma superb întreaga casă.

Punem într-o oală legumele și rața tranșată să fiarbă până când se desface ușor carnea de pe oase.

Adăugăm pastele și la final verdeața și mirodeniile plus zeama a două lămâi.

Când o servim punem și o frunză de mentă tăiată mărunt și ceva semințe de ardei iute.

Meniu chino-roman de Cezar Osiceanu

Sursa foto: Cezar Osiceanu

Și acum să trecem la felul doi!

O salată de fasole păstăi în două culori?

Avem nevoie de:

1. O cutie de fasole verde și una de fasole galbenă păstăi

2. O căpățână de usturoi uscat tăiat feliuțe subțiri

3. O legătură de mărar și una de pătrunjel, tocate mărunt

4. Ulei de măsline și oțet balsamic după gust și preferințe

Meniu chino-roman de Cezar Osiceanu

Sursa foto: Cezar Osiceanu

Linguine trase în unt la tigaie cu ton alb

Și aici avem nevoie de:

1. Linguine

2. Unt

3. O bucată de ton alb sau de somon

4. Un pahar de vin alb parfumat

5. Un ardei iute verde tăiat rotocoale

6. Mirodenii după gust (piper negru, boia dulce, șofran)

Tragem la tigaie peștele și spre sfârșit punem ardeiul iute, mirodenii și paharul de vin.

Fierbem pastele și le scurgem bine, după care într-o tigaie punem unt să se topească, tragem pastele amestecând mereu și punem la final mirodeniile.

Punem în castronul de paste întâi linguinele trase la tigaie și apoi peștele cu sosul lui, iar la final niscaiva verdeață și o frunză de mentă tocată și ea. Gata!

Poftă bună!

Meniu chino-roman de Cezar Osiceanu