La Tokyo, pe 26 ianuarie, 22 de țări membre UE au semnat acordul ACTA, iar restul de cinci state se așteaptă să semneze în curând. La începutul lunii octombrie, 2011, ACTA a mai primit semnăturile altor opt state, printre care SUA, Canada și Coreea de Sud. Dar de ce este rău acest acord? Mai jos aveți prezentate problemele cu care se va confrunta orice utilizator de Internet dacă acordul trece și de Parlamentul European.
Autor: Răzvan Băltărețu
ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement), este un acord internațional care merge pe linia SOPA (vezi informații SOPA), dar duce cenzura ceva mai departe. Se știe de acest acord încă din 2008, dar majoritatea tratativelor de până atunci s-au purtat prin lobby la nivel înalt și prin discuții secrete. Teoretic, acesta ar fi un răspuns la creșterea globală a comerțului bazat pe piraterie. Aplicarea se face atât pe bunuri fizice, cât și pe distribuirea prin Internet a oricărui bun asupra căruia există drepturi de autor.
ACTA nu e bun pentru că, sub cupola bunătății apărării drepturilor de autor, de fapt dă multă libertate furnizorilor de Internet și permite monitorizarea utilizatorilor până la cel mai mic nivel. Un furnizor ipotetic, să-i zicem eRBS, consideră că, prin serverele lui, ați descărcat ceva ilegal, atunci vă poate opri accesul la Internet.
Mail-urile, discuțiile de pe chat-uri sau ceea ce faceți pe rețele de socializare sunt monitorizate, ceea ce duce la cenzură sau, în cazul site-urilor, la auto-cenzură. Acestea sunt specificate la articolul 27.2 și articolul 8.1: ACTA va lăsa reglementarea libertăţii de exprimare în mâinile companiilor private, întrucât impune obligaţii referitoare la monitorizarea conţinutului online de către terţe părţi, cum ar fi intermediarii Internet, care nu sunt însă în măsură să reglementeze formele de exprimare în mediul online.
Dacă toate acestea nu erau de ajuns, acordul presupune și instituirea unei instituții, Comisia ACTA. Însă, această instituție nu are definite clar obligaţiile sau garanţiile necesare pentru funcționare într-o manieră deschisă, transparentă şi inclusivă, care să permit exercitarea unui control public asupra acţiunilor sale, iar acestea se regăsesc în Capitolul V, articolul 36. Acest organism, Comisia ACTA, după cum se specifică în articolul 36.2, ca organism neales, ci numit, va fi responsabil pentru implementarea şi interpretarea Acordului şi va putea propune amendamente la Acord, după adoptarea acestuia, fără să existe însă un mecanism prin care să poată fi trasă la răspundere pentru deciziile sale.
Pentru explicațiile tuturor articolelor, Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) a tradus un document realizat de accessnow.org, în colaborare cu EDRi şi TACD.
Citește și:
Atac la site-ul Parlamentului European
Război cibernetic: Anonymous amenință cu represalii tratatul ACTA
Ce înseamnă legea SOPA. De ce riscăm să se închidă Wikipedia şi Google
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
