„Terenul-fantomă” de la Snagov: Cazul care ridică întrebări despre retrocedările fără dovadă clară
Magistrații Secției a V-a Civilă a Tribunalului București urmează să se pronunțe într-o speță complicată, aflată pe rol de șapte ani, ce vizează revendicarea unui teren de peste 18.000 de metri pătrați situat într-o zonă strategică de pe malul Lacului Snagov. Terenul este, în prezent, utilizat de o unitate din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.
Revendicarea aparține unei cetățene române stabilite în New York, Nadia C. R. (născută Z.), care susține că terenul ar fi fost achiziționat în anul 1944 de mama sa, Galia G. A., de la un anume Radu Gh. Ion. În susținerea cererii, reclamanta a depus documente vechi, între care un contract de vânzare-cumpărare de o pagină, schițe desenate de mână și un plan topografic, însă niciunul dintre aceste acte nu reușește să indice clar amplasamentul terenului solicitat.
De altfel, documentele prezentate au fost intens contestate de experții din dosar, care susțin că lipsesc reperele geografice concrete și că planurile depuse sunt neconforme cu realitatea actuală. Procesul, înregistrat sub numărul 33468/3/2017, a avut parte de trei expertize judiciare, iar concluziile sunt îngrijorătoare: nu se poate stabili cu certitudine că terenul revendicat corespunde cu cel din documente.
Unul dintre experți admite că, deși a încercat să identifice un posibil amplasament, care ar coincide parțial cu cel deținut de unitatea militară, nu poate afirma că este vorba despre același teren, din lipsa unor coordonate precise. Un alt expert remarcă discrepanțe între planurile vechi și realitatea din teren, atât în privința vecinătăților, cât și a formei parcelei. Iar concluzia celui de-al treilea este că întreaga reconstituire a fost făcută pe baza unor presupuneri, în absența unui plan în coordonate concrete.
Reclamanta contestă decizia emisă în 2017 de Ministerul Afacerilor Interne, prin care solicitarea sa inițială a fost respinsă, în baza Legii nr. 10/2001. Totuși, autoritățile invocă lipsa identificării clare a imobilului și caracterul tardiv al notificării.
În plus, legislația în vigoare prevede că imobilele aflate în administrarea unor instituții cu funcții de utilitate publică, cum este și cazul de față, pot fi restituite doar în situații excepționale. Or, terenul nu a fost dezafectat și își păstrează regimul special.
Se ridică astfel o întrebare esențială: poate fi restituit un teren a cărui existență și amplasare nu au fost confirmate nici măcar de expertizele judiciare? Și poate un plan rudimentar, desenat cu creionul în urmă cu opt decenii, să stea la baza recunoașterii unui drept de proprietate, în lipsa oricărui temei juridic solid?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Legătura între atacul asupra Iranului și distrugerea bombardierelor strategice din Rusia de Val Vâlcu
