Tabăra, concediul și... dorul de casă
Este vremea concediilor, a plecărilor de acasă – la bunici, în excursii, în tabere. Este o perioadă pe care am așteptat-o tot anul, un timp al distracției, când ne detașăm o perioadă fizic de casă și plecăm spre locuri plăcute, interesante, locuri în care ar trebui să ne aducă bucurie, relaxare și să ne „încarce bateriile” pentru un alt an de activitate subliniază conf. dr. Georgeta Pânișoară.
Însă uneori lucrurile nu sunt așa de simple cum par în momentul în care ne facem planurile de vacanță și ne trezim că nu distracția este pe primul loc. Deși am plecat să ne distrăm, deși ne-am dorit acest lucru în sufletul nosru își face loc rapid sau lent...dorul de casă. Este o denumire generică a fenomenului (în engleză, starea aceasta se numește ”homesick”), însemnând în literatura de specialitate (vezi și Ho, 2010; Batcho, 2016) că dorul acesta se referă și la familie, prieteni, lucrurile dragi. Leary (apud Brocklin, 2014) ne oferă o definiție reprezentativă: „este vorba despre singurătate combinată cu faptul că se simte „în afară” și așteptarea de a se întoarce într-un mediu familiar și suportiv”
În fapt cu toții ne-am confruntat în copilărie cu asta: este vorba despre o stare de tristețe, asociată cu stress și uneori cu teamă; ceea ce este interesant de semnalat este că dorul de casă nu apare doar la copii, ci și adulții sunt marcați de acestă tristețe.
Uneori părinții le spun copiilor că nu trebuie să le fie dor. Este o poziție greșită pentru că dorul de casă (familie, prieteni) este stare universală și arată un atașament sănătos față de lucrurile personale și viața de familie. El poate apărea chiar și când, copil fiind, nu pleci o perioadă îndelungată, ci doar dormi peste noapte la un prieten pentru a te distra.
Ce facem pentru a-i ajuta pe copii să treacă cu bine peste perioada în care sunt plecați de acasă?
- O pregătire prealabilă este necesară, o discuție cu copilul, pentru a-l pregăti referitor la ceea ce se poate întâmpla în respectiva excursie/tabără (cu bune și cu rele, dar insistând pe aspectele pozitive);
- Exersarea gândirii pozitive – copilul trebuie să se centreze pe părțile distractive ale taberei (de altfel, o gândire pozitivă, centrată pe aspectele pozitive ale vieții este bine să se dezvolte în general);
- Ca și filosofie de viață va ajuta o dezvoltare generală a personalității în direcția flexibilității, căutării aventurii (într-o măsură mai mică sau mai mare), curiozității în direcția cunoașterii și dezvoltării etc.
Vezi continuarea pe performante.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
