Oamenii emit o „lumină” care dispare la moarte, potrivit cercetătorilor.
Viața chiar pare să fie luminoasă, la propriu, potrivit unui experiment realizat de cercetători de la Universitatea din Calgary și Consiliul Național de Cercetare al Canadei.
Un experiment neobișnuit realizat pe șoareci și pe frunze din două specii diferite de plante a oferit dovezi fizice directe despre un fenomen misterios numit „bioluminiscență ultra-slabă” (biophoton), care dispare în momentul morții. Descoperirea sugerează că toate ființele vii – inclusiv oamenii – ar putea literalmente „străluci” ăn timpul vieții, scrie Scient Alert.
Deși pare desprins din zona pseudoștiinței, acest fenomen are o bază științifică. Investigațiile anterioare despre emisii electromagnetice din organisme vii au fost adesea asociate cu teorii nefondate despre aure sau energii paranormale. Totuși, noul studiu vine cu date concrete.
În teorie, lumina emisă de procesele biologice este atât de slabă încât este ușor „ascunsă” de alte surse de lumină din mediu sau de căldura emisă de corpul nostru. Tocmai de aceea, detectarea acestei lumini pe tot corpul unui organism viu este o provocare.
Și totuși, fizicianul Vahid Salari și echipa sa de la Universitatea din Calgary susțin că au reușit să observe exact asta – o emisie ultra-slabă de fotoni, produsă de animale vii, în contrast puternic cu aceea observată după moarte.
Știința din spatele acestor „biofotoni” se bazează pe un concept încă disputat. Este bine cunoscut faptul că anumite procese biologice generează lumină – de exemplu, bioluminiscența din licurici sau anumite organisme marine. Dar de decenii, cercetătorii au detectat și emisii foarte slabe de lumină (între 200 și 1.000 de nanometri) provenite din reacții mult mai subtile, în celule diverse – de la țesut cardiac de vacă până la colonii bacteriene.
Unul dintre cei mai probabili vinovați pentru această radiație este activitatea speciilor reactive de oxigen, substanțe chimice generate de celule când sunt stresate de căldură, toxine, agenți patogeni sau lipsă de nutrienți. De exemplu, în prezența peroxidului de hidrogen, grăsimile și proteinele din celule pot suferi reacții care determină eliberarea de fotoni – particule de lumină.
Dacă această lumină ar putea fi detectată cu precizie în întregul corp, atunci am avea la dispoziție o metodă non-invazivă de a monitoriza starea de sănătate a oamenilor, animalelor sau chiar a culturilor agricole – o unealtă utilă atât pentru medici, cât și pentru cercetători.
Pentru a testa dacă procesul poate fi observat la nivelul întregului organism, nu doar în țesuturi izolate, cercetătorii au folosit camere speciale extrem de sensibile pentru a compara emisiile de lumină de la patru șoareci: mai întâi în viață, apoi după deces.
Fiecare șoarece a fost plasat într-o cutie întunecată și fotografiat timp de o oră. După eutanasiere, a fost fotografiat încă o oră, la aceeași temperatură corporală, pentru a elimina influența căldurii. Cercetătorii au descoperit că puteau capta fotoni individuali în spectrul vizibil emanați de celulele șoarecilor înainte și după moarte. Diferența a fost clară: după deces, emisia de biofotoni a scăzut semnificativ.
Rezultate similare au fost obținute și în cazul plantelor – mai exact, la Arabidopsis thaliana și Heptapleurum arboricola. Atunci când frunzele au fost supuse stresului fizic sau chimic, emisiile de lumină au crescut semnificativ în zonele afectate.
„Rezultatele noastre arată că părțile rănite ale frunzelor erau semnificativ mai luminoase decât cele neafectate, pe întreaga durată de 16 ore a imaginilor”, au declarat cercetătorii.
Acest experiment deschide o nouă perspectivă fascinantă: poate că această strălucire slabă, aproape eterică, generată de celulele stresate, ne-ar putea oferi într-o zi o metodă de a afla dacă suntem – la propriu – într-o stare de sănătate radiantă.
Cercetarea a fost publicată în revista The Journal of Physical Chemistry Letters.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu