„Să pleci din Cuba e ca și cum ai da o lovitură de stat împotriva lumii, pentru că așa e să trăiești într-o altă galaxie”, susține un jurnalist și scriitor cubanez

„Ieșirea din Cuba este un șoc cu lumea,” spune scriitorul și jurnalistul de 33 de ani, prezent la Târgul de Carte de la Miami pentru a-și lansa cea mai recentă carte, Aterizând în lume (Ed. Libros del K.O.). Pentru Abraham, care locuiește acum în Spania, Miami reprezintă „Cuba viitorului”, dar unul în care „viitorul nu este unul bun, fiind capitalismul în cea mai urâtă formă a sa.”

Abraham Jiménez Enoa, cofondator al platformei media independente El Estornudo, și-a părăsit țara în urma presiunilor exercitate de agenții Securității Statului cubanez. Într-o seară din 2021, un apel telefonic anonim i-a schimbat viața. „Trecere, plecare, pașaport, familie, închisoare, cât mai repede posibil” – erau cuvintele care i-au fost transmise, într-o avertizare criptică, dar clară.

„Nu am ales să plec. A trebuit să plec. Era fie închisoarea, fie exilul,” rememorează Abraham. După mai multe interogatorii brutale și intimidări care i-au distrus sănătatea mentală, scriitorul a fost forțat să-și părăsească familia și țara. Una dintre cele mai traumatizante experiențe ale sale a avut loc într-o unitate abandonată a Securității, unde, spune el, a fost umilit și interogat timp de 11 ore.

„Am crezut că vor să mă violeze. A fost cea mai mare umilință din viața mea,” mărturisește Abraham, referindu-se la momentul în care i s-a cerut să se dezbrace, fiind percheziționat și ținut cu fața la perete. Episodul, care a culminat cu un interogatoriu prelungit la temuta Villa Marista, l-a împins în pragul exilului. „Nu mai puteam lucra acolo. Eram epuizat mental. Trebuia să plec.”

De la izolare la diversitate copleșitoare

După ce a ajuns în Spania împreună cu soția și copilul său, Abraham s-a confruntat cu un șoc cultural. Chiar și cele mai mici piețe din Barcelona aveau o ofertă de produse mai bogată decât cele mai mari piețe din Havana. Întreaga lui perspectivă asupra lumii s-a schimbat, descoperind o realitate complet diferită față de insula sa natală, unde singura formă de publicitate era cea a Revoluției.

„Cuba este ca o altă galaxie,” sintetizează Abraham, explicând dificultatea adaptării la o lume care părea atât de vastă și de complexă în comparație cu insularitatea rigidă din care a plecat.

Pentru Abraham, viața în exil este complicată. Deși a scăpat de foame și autoritarism, el subliniază că problemele precum xenofobia și rasismul sunt omniprezente. În Europa, întâlnirile cu insulte rasiale nu sunt neobișnuite. „Când aud expresii precum ‘Ce simți acum, trăind în libertate?’, mă simt ca și cum Fidel Castro mi-ar vorbi,” spune el, cu un zâmbet amar.

Amintirile din Cuba sunt și ele impregnate de rasism, inclusiv un episod în care un oficial al Ministerului de Interne cubanez i-a spus: „Ce s-ar fi ales de tine și de oamenii tăi (negrii) fără Revoluție?” Replica lui Abraham, care continuă să răsune, este: „Dar câți negri ai văzut în prima linie a Revoluției?”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News