Sondajul a fost realizat în 57 de țări. România se află pe locul 6 în topul "credinței" după Ghana, Nigeria, Armenia, Fiji şi Macedona.
Sondajul s-a realizat pe 1.050 de persoane în perioada 26 noiembrie - 5 decembrie 2011. Persoanele care au fost intervievate au trebuit să răspundă dacă sunt religioși sau dacă sunt atei. Rezultatul a arătat că 89% dintre ei s-au declarat drept persoane religioase.
În rândul celor mai necredincioase popoare, 47% s-au declarat atei, sunt japonezii, cehii, francezii şi sud-coreenii.
S-a constatat deasemenea, că popoarele mai sărace sunt mai credincioase decât cele care au venituri peste medii.
Despre religie
Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.
Conceptul de religie poate fi definit ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul și fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeități sau alte forțe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înțelesului vieții. În mod obișnuit, religiile evoluează din/către mitologie și au drept caracteristici necesitatea credinței și un mod specific de a gândi și a acționa pe care credincioșii sunt îndemnați să le respecte. Religiile creștine socotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu".
Cunoașterea religioasă, conform practicanților religiei, poate fi obținută de la lideri religioși, texte sacre (scripturi), și/ori prin revelație personală. Unele religii consideră această cunoaștere ca nelimitată și capabilă să răspundă tuturor întrebărilor; alții văd cunoașterea religioasă ca jucând un rol mai limitat, adeseori ca un complement la cunoașterea obținută prin observare fizică. Unii oameni religioși consideră că cunoașterea religioasă obținută în acest mod este absolută și infailibilă.
Metoda științifică presupune dobândirea cunoașterii testând ipotezele pentru a dezvolta teorii care permit explicarea faptelor s-au evaluarea experimentelor și răspunde doar întrebărilor despre universul fizic. Ea dezvoltă teorii ale lumii care se potrivesc evidentelor observate fizic. Toată cunoașterea științifică este subiectul ajustărilor ulterioare în fața evidențelor adiționale. Teoriile științifice care dispun de o preponderență a evidențelor favorabile sunt adesea considerate ca fapte (de exemplu teoria gravitației ori evoluției).
De-a lungul secolelor știința a fost criticată cu înverșunare (și încă este) de către religie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
