Digitalizarea administrației publice este încă departe de a fi realitate în România, atât din punct de vedere legislativ, cât și aplicat, în teren. Am ajuns la această concluzie după ce am fost pus pe drumuri, pierzând timp și bani, pentru a înmatricula o mașină.
Legea Eliminării Hârtiei din Administrație a trecut de Senat acum doi ani, însă „mai e mult până departe”, fiindcă nu a ajuns încă la vot în Camera Deputaților, după 24 de luni. Dacă ar fi existat, acest articol nu ar mai fi existat, iar eu aș fi fost scutit de calvar – dar n-a fost să fie.
Ce s-a întâmplat?
Am achiziționat mașina, un model rulat vechi de vreo 9 ani, în 27 aprilie 2022 de la un parc auto din Bacău, un oraș departe de casă. Totuși, livrarea a fost promptă, iar vehiculul mi-a fost adus pe roți, cu numere roșii valabile timp de 30 de zile.
În același timp am depus actele pentru o nouă carte de identitate în care să fie trecută o nouă adresă, adică o localitate de lângă București. Actul de vânzare-cumpărare a fost făcut pe buletinul vechi, de Argeș, dar nu m-am gândit că o să fie vreo problemă în timpul înmatriculării – s-a dovedit totuși că m-am înșelat.
Mi-am făcut programare la înmatriculări cu o săptămână înainte să-mi expire numerele roșii și mi-am luat liber pentru a merge fizic la DRPCIV, într-o zi de vineri. În lunea dinaintea programării am sunat la primăria de care aparțin acum și am cerut detalii: Ce fac să iau în evidență bunul dobândit?
450 de kilometri parcurși pentru niște hârtii
Mare mi-a fost surpriza când am auzit că trebuie să merg să iau mașina în evidență în Argeș, la 100 km distanță. Și pentru acest lucru mi-au rămas doar câteva zile de disponibilitate de numere roșii.
Marți dimineața am pornit la drum astfel încât să ajung înapoi la timp pentru serviciu. La 08:00 eram în Pitești, cu dosarul în mână, să iau în evidență mașina. Odată ce am făcut actele, am mers la taxe și impozite să întreb ce trebuie făcut pentru a trece mașina pe Ilfov. Răspunsul? Un al doilea drum, miercuri dimineața, pentru a completa nenumărate hârtii, adrese, cereri – totul pentru transferarea unui dosărel între două primării. Am fost refuzat când am cerut să transport eu dosarul dacă tot mă întorceam în localitate, așa ceva este în afara legii.
Ați auzit de „email”???
Cu gândul la legea amintită mai sus, am revenit indignat acasă, iar bilanțul era unul dezastruos: 450 de kilometri parcurși, 5 ore pierdute pe drum, undeva la 250 de lei cheltuiți pe deplasări, iar programarea din vineri trebuia amânată.
Am intrat pe portalul DRPCIV și am făcut programare în ultima zi de autorizație provizorie de circulație, fiind asigurat de funcționarii din Argeș că dosarul va ajunge „repede” în Ilfov. Au urmat dimineți în care am sunat la primărie să văd dacă au ajuns hârtiile (în anul 2022, când informația circulă cu viteza luminii). Așa cum vă puteți imagina, dosarul a ajuns imediat după ce a expirat programarea.
Fără mașină o săptămână
Pe site-ul DRPCIV puteam să fac mai devreme programarea pentru înmatriculare decât cea pentru o nouă autorizație provizorie de circulație, așa că m-am conformat că voi rămâne o săptămână fără mașină. Totul pentru că am avut de completat hârtii și de așteptat dosare trimise prin curierat, măcar nu prin poștă deși există cazuri din câte am înțeles.
Vechea poveste cu adresa din buletin
Care a fost păcatul meu? Am fost „pedepsit” că mi-am schimbat adresa din cartea de identitate, iar acum ajungem la o altă problemă de natură instituțională pe care o avem în îndrăgita noastră țară. Scoaterea adresei din buletin, o altă lege care ne-ar ușura tuturor viața în cazuri similare cu al meu, a rămas la stadiul de propunere într-o coaliție care s-a destrămat acum un an.
Nici nu vreau să-mi imaginez ce poate păți cineva care se mută din Iași în Timișoara sau din Târgu Mureș în Constanța.
Citește aici mai multe despre scoaterea adresei de pe cartea de identitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
