O zi cu emoții, lacrimi și reușită: Povestea din culisele unui eveniment dedicat persoanelor cu dizabilități

Autor: Ioana Dinu

Astăzi Rodica Mitu nu mai scrie, dar scriem noi pentru ea. Și astăzi vorbim despre Dana Mierluț, o tânără la fel de specială ca Rodica noastră, care dă putere altor copii și tineri cu amiotrofie spinală și nu numai.

Ziua de 3 decembrie, dedicată persoanelor cu dizabilități, a fost trăită intens de Dana Mierluț, organizatoarea unui eveniment special desfășurat la Iris Ballroom și susținut de Asociația „Familia SMA”. După cum povestește chiar ea, momentul a fost un adevărat „rollercoaster” emoțional, marcat de obstacole de ultim moment, dar transformat într-o reușită prin solidaritatea unei comunități unite.

În ajunul evenimentului, Dana Mierluț a trecut prin clipe de cumpănă: Absențe neprevăzute, dificultăți logistice și îmbolnăvirea moderatorului programat.

„Eram gata să renunț”, mărturisește ea

Sprijinul oferit de colegele sale, Alice și Silvia, a fost decisiv pentru a merge mai departe. Rolul de moderator a fost preluat cu succes de Dana, apreciată de toți participanții pentru naturalețea și profesionalismul său.

Pe parcursul evenimentului, atmosfera a fost susținută de o sală plină, prieteni și susținători care au rămas până la final, chiar dacă programul s-a prelungit cu o oră.

„Știu acum, mai profund ca oricând, că incluziunea are, atunci când suntem împreună, mai multă culoare, sens și putere”, spune Dana Mierluț. Evenimentul a celebrat, astfel, nu doar o zi simbolică, ci și forța unei comunități care a demonstrat că implicarea și empatia pot transforma provocările în victorii memorabile.

Organizatoarea mărturisește că abia așteaptă să repete experiența, rămasă puternic înscrisă în inimile tuturor participanților.

Iată mesajul integral transmis de Dana Mierluț:

„A venit și a trecut ziua cea mare.

Da, vorbesc despre 3 decembrie, ziua care m-a panicat, m-a răscolit și mi-a livrat un rollercoaster de emoții pe care nu-l voi uita prea curând. De ce? Pentru că nu știam cum va ieși evenimentul și, sincer, nici dacă va mai ieși.

Miercuri, pe la prânz, eram gata să renunț. Aproape că plângeam, în pat, copleșită, după ce mai mulți oameni m-au anunțat că nu mai ajung la eveniment, iar moderatorul nostru drag s-a îmbolnăvit. Catastrofă după catastrofă.

Dimineață, Diana și mama merseseră după flori și părea că totul e sub control… iar câteva ore mai târziu mă simțeam complet pierdută.

Apoi au venit Alice și Silvia. Două ancore care mi-au redat speranța și mi-au spus ferm că sunt acolo, indiferent ce se întâmplă. Că vom reuși. Și am reușit.

Diana a fost un moderator remarcabil. Toată lumea mi-a spus după eveniment că și-a greșit meseria sau că ar putea foarte bine să combine moderarea cu arta, pentru că se descurcă impecabil în ambele lumi.

La sugestia Silviei, am împărtășit câte o concluzie sau un gând după fiecare speaker. Mi-a venit extrem de natural, pentru că în lunile acestea s-a creat o legătură aparte între mine și fiecare dintre ei.

VEZI ȘI: EXCLUSIV Rodica Mitu (DC News): Mi s-a spus ca am fost una la 1 milion, deja începusem să mă simt specială. Asta până să aflu pe google că o persoana din 10.000 are această boală 

Și am avut oameni buni lângă mine, care m-au susținut total. Îți spun sincer: gândurile încă îmi sunt vraiște. Sunt la cald, încă procesez, încă simt totul pe interior. Dar știu sigur un lucru: abia aștept să repet experiența.

Le mulțumesc din suflet tuturor celor care au făcut posibilă această zi:

Speakerilor, care au fost la înălțime, unul și unul. Sponsorilor noștri, inclusiv Iris Ballroom, o locație de poveste, condusă de o antreprenoare cu inimă uriașă. Tuturor oamenilor din sală, o mulțime de prieteni dragi care au făcut eforturi uriașe să ajungă și care au rămas până la final, chiar dacă am depășit programul cu o oră. Fetelor mele din asociație, care m-au ajutat până peste limite. Mi-au dat curaj și au avut încredere să-mi lase pe mână un proiect atât de mare.

Andreei Tămaș, sprijin necondiționat, inclusiv cu sponsori. Ionuț Coman, pe care l-am stresat de câte ori simțeam că cedez psihic. Ovi Milian, care mi-a sărit fonstant în ajutor și a venit tocmai din Oradea ca să mă susțină. Maria și Cătălin Peter, care au făcut niște fotografii și clipuri incredibile. Mai sunt multe nume în lista asta, dar nu mă lasă Facebook, din păcate, să le înșir pe toate. S-au spus povești de suflet care cred că vor rămâne cu noi mult timp, dacă nu pentru totdeauna. Iar eu sunt peste cuvinte de recunoscătoare pentru toți cei care au fost alături de Asociația Familia SMA și de mine, în toate momentele critice, dar și de extaz. Știu acum, mai profund ca oricând, că incluziunea are, atunci când suntem împreună: mai multă culoare, sens, putere, direcție. Pentru că da… a fost ziua noastră. A persoanelor cu dizabilități. Și cred din toată inima că am onorat-o așa cum se cuvine”.