O mare bucată din Pământ lipsește. Misterul deslușit de oamenii de știință

Pământul ridică constant semne de întrebare pentru cercetători, însă tehnologiile moderne, precum imaginile din satelit, îi ajută să dezlege mistere vechi, cum ar fi urmele lăsate de apă pe suprafața planetei.

Un astfel de mister, care i-a nedumerit pe specialiști timp de peste un secol, este cunoscut sub numele de „Marea Neconformitate”. Acesta se referă la porțiuni uriașe din scoarța terestră care lipsesc din înregistrările geologice. Noi dovezi sugerează că această dispariție s-ar datora unei eroziuni glaciare extreme, petrecute în perioada numită „Pământul bulgăre de zăpadă” – un timp în care aproape întreaga planetă era acoperită de gheață. În urma acestei eroziuni, s-a format un gol în înregistrarea sedimentară, observabil atunci când vârsta rocilor se modifică brusc – straturile vechi fiind erodate și înlocuite cu roci mai tinere, scrie indy100.com.

Fenomenul a fost observat pentru prima dată în 1869, în Marele Canion din Arizona. Cercetătorii au remarcat o schimbare bruscă în vârsta straturilor de rocă, iar ulterior au constatat că acest model se repetă în mai multe locuri de pe glob. Așa a apărut termenul „Marea Neconformitate”.

Unde s-ar afla acum aceste bucăți din scoarța terestră

Autorii unui studiu recent au calculat că, în medie, între 3 și 5 kilometri de rocă au fost îndepărtați la nivel global din cauza eroziunii glaciare, ceea ce explică de ce aceste straturi lipsesc din arhiva geologică.

Dr. Brenhin Keller, autorul principal al studiului și cercetător la Berkeley Geochronology Center, a declarat că pierderea de rocă este de proporții uriașe. El și colegii săi estimează că aproximativ un miliard de kilometri cubi de materiale precambriene lipsesc față de cât ar fi trebuit să existe. Potrivit teoriei lor, eroziunea a fost mult mai severă înainte de începutul erei fanerozoice decât se credea până acum. În sprijinul acestei ipoteze, cercetătorii au prezentat cristale care conțin izotopi de hafniu și oxigen – specifici rocilor vechi erodate la temperaturi scăzute.

Acești izotopi susțin ideea că rocile au fost erodate și redepozitate în condiții reci. De asemenea, teoria lor ar explica și de ce există atât de multe cratere de asteroizi care au mai puțin de 700 de milioane de ani și doar două mai vechi.

În ceea ce privește locul unde au ajuns rocile dispărute, cercetătorii cred că ghețarii care le-au erodat le-au transportat și le-au depus în oceane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News