Fostul premier Adrian Năstase a transmis din închisoare, prin intermediul familiei, primele sale comentarii după evenimentele din 20 iunie. Dacă în editorialul transmis redacției Jurnalul Național face o analiză cum ar fi fost dacă în 2004 ar fi fost ales președinte al României, în textul publicat pe blogul personal, Adrian Năstase susține că a început un nou ”capitol de viață”, dar, privind la haosul din politică, nu se poate abține să nu se întrebe ”cui i-a folosit condamnarea sa „emblematică”?!”
"Dragii mei prieteni, în 20 iunie, printr-o voinţă superioară voinţei mele, am început un nou capitol de viaţă. Nu ştiu dacă Nietzsche avea dreptate când afirma <ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic>. Ştiu însă că am adăugat multe gânduri la ceea ce credeam despre viaţă, despre familie, despre prieteni, despre politică. După o lună şi jumătate, am impresia că m-am trezit dintr-o comă profundă. Privesc în jur la viaţa politică, la disensiunile şi haosul care se instalează tot mai mult şi mă întreb cui i-a folosit condamnarea mea <emblematică>?! Vreau să vă mulţumesc pentru sprijinul vostru, din aceste zile, pentru mine şi pentru familia mea. Sprijin care a contat enorm", scrie fostul premier pe blogul personal.
Mulțumind celor l-au sprijinit pe el sau pe familia lui, Adrian Năstase promite că scrie editoriale pentru Jurnalul Naţional şi va trimite periodic, unele gânduri sau comentarii, "prin Andrei, Mihnea şi Manuela" (ultima fiind consiliera sa - n.r.).
"(...) nu voi accepta niciodată „Noul limbaj” – cel de care vorbea Orwell – „Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa este Putere. Ceea ce a fost bun este acum rău; ceea ce a fost rău este acum bun”. Pentru mine, demnitatea este, în continuare, demnitate. La fel onoarea şi prietenia. Iar laşitatea şi oportunismul le voi defini, pe mai departe, cu aceste cuvinte", conchide Năstase, în postarea de pe blogul personal.
Instalat în ”spațiul de 4m² rezervat, fără ostilitate, la celebrul penitenciar Jilava, prin respectarea tuturor regulilor”, Adrian Năstase notează în editorialul transmis Jurnalului Național: "Au trecut 50 de zile, pline cu semne de întrebare, de tristeţe şi de revoltă". "Am acceptat însă, în final, că există o altă voinţă - cea a destinului - mai puternică decât voinţa mea. Şi merg mai departe... Cu recunoştinţă pentru familie, pentru prietenii mei de la Jurnalul Naţional, pentru cei de la Antena 3, şi pentru mulţi alţii - cei care nu s-au întrebat nici o clipă cât de superficială poate fi o rană la distanţă de 1mm de carotidă şi nici ce urme lasă în suflet un glonţ cu calibrul 38 special".
Fostul premier informează că, încarcerat fiind, dorește a-și demonstra ”că obiectivul celor care şi-au dorit "eliminarea mea din societate”, nu poate fi atins, libertatea însemnând şi (sau, poate, în primul rând) o chestiune interioară bazată pe gânduri şi pe sentimente”, după care apelând la un exercițiu de istorie contrafactuală, își închipuie ”cum ar fi fost dacă...” el ar fi fost ales președinte al României și nu Traian Băsescu, iar dacă cele 10 obiective ale campaniei sale ar fi puse în practică.
Citește aici editorialul integral
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
