Fertilizarea in vitro rămâne una dintre cele mai discutate și, în același timp, cel mai puțin înțelese proceduri medicale din domeniul reproducerii umane. Iată cele mai întâlnite mituri.

Numeroase mituri continuă să alimenteze anxietatea cuplurilor care iau în calcul fertilizarea in vitro. Însă, Dr. Erna Stoian, medic primar Obstetrică Ginecologie, coordonator Centrul de Fertilizare in Vitro SANADOR, atrage atenția că multe dintre aceste temeri sunt nefondate și pornesc din informații învechite sau interpretate greșit. Aceasta explică ce este real și ce ține doar de percepții, într-un demers necesar de clarificare pentru pacienți.

Este fertilizarea in vitro o procedură dureroasă?

Teama de durere este una dintre cele mai frecvente preocupări ale pacientelor care iau în calcul fertilizarea in vitro. În realitate, procedura este atent controlată medical și bine tolerată.

„Punctia ovariană nu este dureroasă. Se face sub anestezie, sub sedare. Pacienta nu simte nimic în momentul puncției ovariene. Bineînțeles că există o teamă legată și de sedare, de anestezie. Câteodată pacientele sunt mai speriate de anestezie decât de puncția ovariană în sine. Dar este o procedură ușor de suportat de pacient, în care există toate condițiile în care noi să dăm anestezie, să dăm sedare, pacientele sunt în siguranță”, spune Dr. Erna Stoian.

Citește și: Cum poate fi prevenită infertilitatea? Dr. Erna Stoian (SANADOR): Atenție inclusiv ce haine purtați!

Sunt șanse mai mari să fie gemeni?

Ideea că fertilizarea in vitro duce aproape automat la sarcini gemelare este una dintre cele mai persistente percepții.

„Acesta este un mit foarte popular legat de fertilizare în vitro, că sigur vei avea gemeni. Are totuși un sâmbure de adevăr în sensul că în anii anteriori, de multe ori se făceau transferuri cu mai mulți embrioni pentru a crește șansele de reușită și apăreau sarcinile multiple, gemelare sau cu mai mulți feți, chiar mai mult de doi. În zilele noastre, cam toate centrele performante nu mai fac transferul decât unui singur embrion, unui embrion de ziua a cincea, mai exact. Doar la cererea pacientei se poate face fertilizare cu mai mulți embrioni și de obicei la pacientele care au vârstă mai mare, adică peste 38-40 de ani”, mai explică aceasta.

Dacă o mămică face vertilizare în vitro trebuie să întrerupă munca și efortul?

Multe femei cred că obținerea unei sarcini prin FIV impune automat repaus total și renunțarea la activitățile zilnice.

„Acesta este un alt mit legat de fertilizarea in vitro. În momentul în care sarcina este obținută, sarcina este urmărită ca orice altă sarcină, dar trebuie să ținem cont de faptul că multe din sarcinile obținute prin fertilizare în vitro sunt la paciente care au deja o patologie sau au niște probleme care au dus la problema de infertilitate și ele pot reprezenta o cauză pentru care sarcina să necesite repaus sau să necesite monitorizare mai atentă”, declară Dr. Erna Stoian.

Poți să îți alegi sexul copilului la fertilizarea in vitro?

Unul dintre cele mai sensibile subiecte este legat de posibilitatea selecției sexului copilului, însă medicul dezminte această informație eronată:

„Alegera sexului nu este etică și nu se face. Bineînțeles că se poate face testarea genetică a embrionului de ziua 5. Se transmite după la o clinică de genetică, se face cariotipul care ne spune dacă embrionul respectiv are un număr normal de cromozomi sau nu, dar fără să ne dea sexul embrionului. Asta reprezintă o metodă foarte bună pentru părinți de a decide ce embrion transferă, atât în funcție de aspectul pe care îl vede embriologul la microscop, cât și în funcție de genetica embrionului, dacă este bună sau nu este bună. Bineînțeles că sarcinile obținute când facem testare genetică a embrionului este mai mare per embrion transferat, pentru că aceștia sunt normali din punct de vedere genetic. Șansele scad foarte mult atunci când embrionul nu este bun din punct de vedere genetic. La o pacientă, de exemplu, peste 38 de ani, unde rata de succes e undeva la 20%, în momentul în care transferăm un embrion normal genetic, rata sare de 50-60%”.

Mai este necesară testarea din timpul sarcinii după această procedură?

Chiar și în cazul unei sarcini obținute prin proceduri moderne, monitorizarea genetică rămâne esențială.

„Testarea în timpul sarcinii este obligatorie. Este o testare diferită, se face direct pe fătul respectiv. Testarea embrionului ne spune doar câte ceva despre numărul de cromozomi a embrionului respectiv. Testarea genetică din sarcină este mult mai complexă, poate să adauge și diverse sindroame genetice din cele mai frecvente și să le excludă. Câteodată sindroamele genetice pot fi pe mai multe gene, fără să aibă lipsă de un cromozom sau un cromozom în plus, ci pot să aibă modificări pe mai multe gene și atunci testarea în sarcină este obligatorie, chiar și la pacientele care au făcut testare pe embrion. Se face de obicei în primul trimestru de sarcină, după săptămâna 10, se face printr-un simplu test de sânge. Pacienta se duce, i se recoltează puțin sânge, se izolează ADN-ul fetal din sângele pacientei și în funcție de pachetul de testare pe care acesta l-a ales, cu cât e mai complex, cu atâta se testează mai multe afecțiuni. Bineînțeles trebuie să știm că putem să testăm 100 de afecțiuni și să o aibă pe 101, doamne ferește, testele genetice ne spun doar că probabilitatea că afecțiunile testate să existe este aproape de zero, nu ne spun că nu are absolut nimic. La anumite afecțiuni genetice are o sensibilitate de 99%, deci e destul de sigură și avantajul este că se poate face la 10-12 săptămâni, adică atunci când sarcina este foarte, foarte mică și încă se poate opta pentru întreruperea sarcinii. Amniocenteza este o metodă care se folosește pentru confirmare atunci când ai niște suspiciuni, dar nu știi sigur ce să faci mai departe și se face după săptămâna 16 de sarcină”, încheie Dr. Erna Stoian.