Uciderea ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, într-un atac aerian israelian asupra unei clădiri de pe strada Pasteur din Teheran, nu ar fi fost doar rezultatul unui bombardament punctual, ci apogeul unei campanii de informații desfășurate pe parcursul mai multor ani. Așa spune presa britanică.

Presa internațională vehiculează un scenariu: Elementul cheie al supravegherii ar fi fost accesul extins la infrastructura civilă a capitalei iraniene. Surse din zona serviciilor de informații, citate de presa britanică, spun că numeroase camere de monitorizare a traficului din Teheran ar fi fost compromise informatic cu ani în urmă, iar fluxurile video ar fi fost criptate și redirecționate către servere externe. Această rețea de supraveghere ar fi permis specialiștilor în informații să construiască ceea ce în jargonul serviciilor se numește un „pattern of life”, o analiză detaliată a rutinei gărzilor de corp și a șoferilor oficialilor de rang înalt.

Toți ne-am întrebat cum au reușit serviciile de intelligence să elimine 50 de lideri

Și acum haideți să vedem ce, probabil, s-a întâmplat. Astfel de operațiuni supersecrete nu ajung, de regulă, în presă. Dacă ar ajunge în presă, ar afla și iranienii. Nici măcar retrospectiv nu se dezvăluie asemenea detalii.

Cel mai probabil, unei publicații i se dă „pe surse” o explicație convenabilă. Am însă îndoieli că lucrurile au stat așa cum se sugerează, că ar fi fost spart sistemul de supraveghere a traficului și că astfel ar fi știut unde se află liderul suprem.

Dacă ar fi fost așa, nu ar fi existat niciun motiv să deconspire metoda după eliminarea țintei. De ce să anunți adversarul că îi poți hackui sistemele și să-l determini să-și ia măsuri? O asemenea capacitate ar fi fost folosită în continuare, pentru a monitoriza deplasări, eventuale manifestații, reacții. Nu avea sens să fie dezvăluită.

Prin urmare, fie este o ipoteză speculativă, fie o variantă lansată tocmai pentru a acoperi adevărata sursă: Informatori, oameni din interior, rețele deja existente. Israelul a avut, istoric, relații foarte bune cu Iranul. Au existat mii de ingineri, medici, arhitecți implicați în dezvoltarea infrastructurii țării. Relațiile personale și de familie au rămas. În plus, există facțiuni nemulțumite de regim.

Faptul că au fost atinse, de-a lungul timpului, mai multe ținte, lideri, oameni de știință, indică existența unor surse umane pe teren. Iar dezvăluirea unor astfel de surse nu se practică. Nu spui publicului, printr-un ziar, cum ai obținut acces la informații sensibile.

Până când o metodă nu este descoperită, nu ai niciun motiv să o faci publică. De aceea, este mai plauzibil că explicația vehiculată servește la protejarea adevăratelor surse și metode.

VEZI ȘI: EXCLUSIV Ce căutau copiii în Dubai? „Lecția” uitată a securiștilor dinainte de ’89

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News