Un factor care stă la baza părăsirii timpurii a școlii este incapacitatea multor elevi de a înțelege informația pe care o citesc, un simptom clasic al analfabetismului funcțional.
Deși pe piață și în media apar numeroase materiale de sprijin pentru elevi, impactul lor este nul. Psihologul clinician Radu Leca a explicat acest fenomen la emisiunea Părinți Prezenți: „chiar dacă în media au apărut câteva reclame foarte bine realizate, cu modele și teste proiective care te ajută să înveți pentru bacalaureat, ele sunt degeaba”.
Motivul pentru care aceste resurse excepționale eșuează este unul de-a dreptul tragic, subliniat de expert: „sunt degeaba pentru că nu au ochi... ochii potriviți pe care să le vadă”. Mai exact, chiar dacă elevii privesc materialele, „ei nu înțeleg ceea ce scrie în testele alea”.
Efortul cognitiv necesar pentru parcurgerea unui material educațional a devenit o povară grea pentru noile generații. Psihologul Radu Leca spune că „la finalul unei propoziții ei gâfâie, e revoltător! Dar, na, asta este structura actuală care se va duce într-o zonă și mai rea
din toate punctele de vedere. Nu vreau să fiu cel mai pesimist, mi s-a atras atenția să nu mai fiu atât de pesimist, dar faptele nu ne contrazic, din contră”.
Lipsa de exercițiu în lectură și hiperstimularea oferită de rețelele sociale au creat o „structură actuală care se va duce într-o zonă și mai rea din toate punctele de vedere”. Radu Leca spune că așa se va crea o aversiune uriașă față de școală, pe care elevul o percepe ca pe un mediu ostil pe care nu îl poate decoda.
Pentru a supraviețui într-un sistem ale cărui cerințe nu le mai pot îndeplini, elevii recurg din ce în ce mai des la tertipuri tehnologice și încearcă să mimeze implicarea la școală.
„Un profesor dedicat va observa un AI în lucrare față de modelul oferit până în momentul X, și diferența va fi vizibilă și notabilă”, explică Radu Leca care adaugă că retragerea emoțională și cognitivă a elevului poate fi ușor depistată de un ochi antrenat. Cu toate acestea, problema majoră intervine în momentul în care cadrele didactice, epuizate și frustrate, refuză să mai intervină.
Profesorii ajung „dezumanizați de urletele la care sunt supuși în fiecare zi în prezența elevilor, dar și de incapacitatea elevilor de a distinge două propoziții una de cealaltă”.
Copleșiți, „unii dascăli dezvoltă o lehamite”. Leca expune o mentalitate terifiantă din cancelarii pe care i-a povestit-o un profesor: „oricum degeaba îi sun (n.r. - părinții) că sunt la fel de proști ca el... tu nu vezi, n-o să iasă nimic niciodată”.
Acest nivel de cinism și resemnare din partea adulților este o garanție a abandonului școlar, deoarece „acest abandon începe și din punctul meu de vedere cu profesorul care, obosit fiind, nu face altceva decât să îndepărteze și mai mult șansa de refacere a conexiunii academice”.
Fără efortul proactiv al profesorului de a da acel „simplu telefon” care „poate schimba și salva o viață”, elevii vor continua să se piardă definitiv, avertizează Leca.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci