Ce faceți? Lăsați copilul să rezolve totul singur – deși se pare că s-a încurcat deja? Sau interveniți pentru a vă asigura că o să reușească?
Dacă după puțin timp de la debutul sarcinii de lucru vă gândiți deja să îi oferiți ajutorul este posibil să fiți cu părinte elicopter. Experimentul de mai sus chiar s-a întâmplat (apud Toung, 2017) și a dus la următoarele rezultate: părinții elicopter au încercat să ofere sprijin copiilor chiar și în momentele în care aceștia nu cereau ajutor.
Dar de ce este un părinte elicopter un factor negativ? Sirota (2017) ne face o listă cuprinzătoare de semnale care ar trebui să ne ridice semne de întrebare:
- Gândirea independentă. Părinții elicopter fac prea mult pentru copiii lor astfel încât aceștia cresc dependenți de părinți și incapabili să facă lucrurile de unii singuri. Mai mult decât atât, uneori situația devine de-a dreptul dramatică: așa cum observă Montenegro (2016), 7 din 10 viitori angajați spun că trebuie să se sfătuiască cu părinții lor în vederea acceptării unui post sau nu. Studiile în domeniu merg și mai departe: copiii care mergeau singuri la școală erau în proporție de 48% în 1969 pentru ca în 2009 să ajungă la 13%!
- Munca susținută: părinții elicopter fac să pară totul simplu pentru copii și astfel aceștia nu învață cum să ducă la bun sfârșit un lucru atunci când lucrurile nu o să se rezolve la fel de ușor;
- Toleranța la frunstrare: părinții elicopter îi feresc pe copii de orice eșec astfel încât ei sunt deprivați de oportunitatea de a învăța din propriile greșeli;
Vezi mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
