"Știți, ar fi a doua lovitură în această lună. Mi-a murit mama"
"Facem spectacolul 500 în Aula Facultății de Drept. Duc dosarul la aprobat. Nu îi dau numele. Era secretar de partid la Drept un domn care a fost foarte cunoscut după Revoluție, că nu mai contează, că nu e o emisiune cu răfuieli. Era dosarul ultra-cuminte. Știam ce vreau să spun, dar i l-am dus ultra-cuminte. Nu a mai contat. Știa antecedentele. Dar eu apucasem să îl invit pe Eugen Dumitru la TVR să filmeze tot spectacolul. Foarte important acest lucru, nu a mai fost un canal de televiziune de la vizita lui De Gaulle în Aula Facultății de Drept. Făcusem afișajul, aveam niște invitați incredibili, toți au venit - Valentin Silvestru, Gopo, marele regizor la Cannes, George Mihăiță, Dumitru Solomon, Tudor Popescu, dramaturgi mari. Erau invitați la acel spectacol.
Și, cu trei – patru zile, am fost anunțați că spectacolul se contramandează din cauza acestui domn, care a zis: "Nu!" știind că făcusem niște lucruri. Nu am avut altă șansă. Eram puțin nebărbierit. Cu un palton pe mine. M-am dus la secretariatul de partid al centrului universitar, undeva pe Vasile Conta, am întrebat de o doamnă, era într-o ședință, m-a lăsat portarul să intru, am așteptat să se termine ședința și m-am dus la dânsa. "Doamnă, avem spectacol...” A zis: "Domnule, știți ce ați făcut atunci, nu mai... dacă nu vă las, nu vă las!". Și, atunci, fiind puțin nebărbierit, i-am spus: "Știți, ar fi a doua lovitură în această lună." - "Ce s-a întâmplat, dragă?” - "Știți, mi-a murit mama și...” - mizam pe faptul că era în vârstă. Și zice: "Îmi pare extrem de rău. Hai, aveți și voi grijă ce spuneți acolo" și ne-a lăsat.
"Totul era într-un spital de nebuni"
Mama, Dumnezeu să o ierte, a murit acum un an și jumătate, atunci nu se întâmplase acest lucru din fericire. Am plecat fericit. Și am ținut spectacolul 500! Vă spun, a fost un spectacol, îl am înregistrat, vom deschide și noi un canal de YouTube. Vă spun, am căutat mult timp aceste casete, le-am găsit acum. Spectacolul este înregistrat profesionist. A fost o scenetă de o jumătate de oră în care era cultul personalității lui Ceaușescu demontat de un simplu țărănuș, până când a ajuns, s-a urcat pe oameni... era făcută statuia pe scenă, cu tablou, pe urmă, cu urechea, cu tot, tot, tot, și, ca să ne salvăm, veneau doi infirmieri și spuneau: "joaca s-a terminat!".
Totul era într-un spital de nebuni. Valentin Silvestru, marele critic, a spus că el n-a mai trăit aceste sentimente. Stările din sală, o mie și ceva de oameni – am înregistrat, deci cu martori video – au fost incredibile! Tot ce s-a întâmplat acolo, mai ales că spui: "Începem spectacolul cu Tânăr și liber!". Acesta era imnul nostru din anii '80! Să cânți: "Nu-mi trebuie vorbe, lozinci, șabloane / Nu-mi umpleţi fereastra cu grele obloane / Mă doare minciuna, mai rău ca o rană”, să începi spectacolul așa...", a spus spus jurnalistul Adrian Fetecău, în podcastul Avangarda, cu Ionuț Vulpescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
