Între 12 și 21 septembrie, Bucureștiul devine din nou capitala teatrului independent prin Festivalul Bucharest Fringe, ajuns la a 15-a ediție. Evenimentul aduce pe scenele alternative din oraș peste 30 de...

Discuția a pornit de la întrebarea firească privind direcția estetică a selecției: ce genuri au predominat în program și dacă juriul a pus accent pe comedie sau pe dramă. Costinela Caraene a explicat că nu există o orientare clară către un anumit tip de spectacol, ci mai degrabă către calitatea artistică și curajul creatorilor. „Cred că avem din toate. Criteriul selecției a fost curajul și formula estetică”, a subliniat ea, adăugând că teatrul independent trebuie să surprindă și să țină publicul conectat, chiar și cu resurse limitate.

„Dacă ne gândim, mai ales la nivelul concurenței pe care o stabilesc teatrele de stat, pur și simplu prin faptul că lumea știe de ele, atunci, în teatrul independent, este cu atât mai important să ai spectacole bune, care cu minimum de mijloace reușesc să te rupă de ce gândeai până în momentul ăla și să te țină acolo. Și cred că ăsta a fost criteriul până la urmă: să reușească să spună ceva nou spectatorului, ca să poată îndrepta și atenția către zona asta”, a adăugat aceasta.

Un program eclectic: de la comedii clasice la improvizație

Pentru a ilustra diversitatea repertoriului, Radu Popescu a prezentat câteva dintre titlurile incluse în primele zile de festival: comedii clasice, texte contemporane despre figuri artistice importante, spectacole de teatru-dans, one-man show-uri cu bază autobiografică, adaptări după mari autori și chiar producții de improvizație.

„Putem da exemple din primul weekend al festivalului, dintre 12 și 14 septembrie. Vineri, avem la Teatrul În Culise Duși cu pluta, de Neil Simon (e o comedie clasică), după care avem Viva la Vida, un text contemporan străin despre artista Frida Kahlo, la Teatrul Cochet. Sâmbătă, la Teatrul Metropolis, avem spectacolul de teatru-dans.

Duminică, de exemplu, la Teatrul de Artă avem un one-man show, Fetița din debara, care este scris și jucat de actrița din spectacol, pe niște baze biografice, deci un alt gen de spectacol. După care, tot la Teatrul de Artă, sâmbătă, avem Cavalerul inexistent, care e o adaptare după Italo Calvino, deci are și cumva un text clasic adus în contemporan. Luni avem concertul de jazz. Joi avem la Improteca un spectacol de teatru, pe bază de teatru de improvizație, este impro formă lungă, adică sunt genuri foarte diferite”, arată Radu Popescu, directorul Teatrului Apropo.

Provocările teatrului independent

Interviul a atins și un aspect sensibil: costurile drepturilor de autor pentru textele străine contemporane. Întrebat dacă asemenea producții nu presupun cheltuieli greu de susținut pentru zona independentă, Radu Popescu a explicat că, în România, dramaturgii și scenariștii sunt plătiți mult mai puțin decât regizorii, ceea ce face ca aceste drepturi să nu fie împovărătoare. El a dat exemplul textului Iluzii al dramaturgului rus Ivan Vîrîpaev, montat de mai multe ori în țară, dar readus acum la Fringe într-o variantă nouă, cu o trupă tânără și o abordare originală.

Pe lângă spectacolele aflate în competiție, Bucharest Fringe aduce și premiere, producții invitate, spectacole studențești și evenimente în cadrul secțiunii OFF. Deschiderea oficială are loc pe Calea Victoriei, unde publicul este invitat la un show stradal al trupei The Fury Drummers, cu intrare liberă.

Selecția din acest an a fost făcută de critici de teatru consacrați, precum Oana Cristea Grigorescu, Oltița Cîntec și Cristiana Gavrilă, care au mizat pe îndrăzneala artistică, diversitatea estetică și forța de a provoca spectatorii.

Citește mai multe aici: Începe Bucharest Fringe 2025, maratonul teatrului independent. Program