Fără șlapi, pantaloni scurți sau maiouri la teatru! Cine nu respectă codul vestimentar nu e lăsat să intre și nici nu primește rambursarea biletului

Autor: Anca Murgoci

Publicul nu va mai avea voie să intre în sală în șlapi, pantaloni scurți sau maiouri, iar cei care nu respectă aceste reguli nu vor primi rambursarea biletului, potrivit afișelor amplasate la intrările în teatru.

Profesorul Bogdan Bucur a comentat decizia din Italia. El a zis că aceasta este „mai importantă decât pare”, fiind legată de restabilirea unor standarde culturale clasice în Europa.

Profesorul a zis că nu italienii sunt cei care încălcau regulile de decență vestimentară, ci turiștii, „mai ales cei veniți de dincolo de ocean”, care confundau simbolistica unei instituții culturale de prestigiu cu o destinație turistică banală.

„Știu că poate suna aberant, ceea ce urmează să vă spun în continuare, dar - începând de astăzi - nu mai putem intra la un spectacol de operă, cel puțin la Teatro alla Scala din Milano, îmbrăcați în șlapi de plajă, pantoloni scurți și maieruri cu Mickey Mouse. Și nici nu mai putem veni cu sufertașul de mâncare de acasă, respectiv cu o sticlă de Cico Rico la purtător, care să fie consumate la operă. Ca să nu fiu înțeles greșit, nu italienii se comportau astfel, ci turiștii. Dar nici aceștia toți, ci mai ales cei veniți, în Europa, de dincolo de ocean și care confundau opera din Milano cu preria din Nebraska.

Așadar, începând de astăzi au fost reinstalate panourile care avertizează că cei care nu respectă codul vestimentar nu vor mai avea voie să intre în prestigiosul teatru liric nord-italian și nici nu vor primi rambursarea biletului. Ceea ce nu înseamnă că a fost reintrodus, în totalitate, clasicul dress code pentru un eveniment formal de seară - costum de culoare închisă, cămașă cu mânecă lungă și cravată pentru domni, respectiv rochie de seară și pantofi cu toc pentru doamne -, deși acesta este, în continuare, în vigoare, nefiind vreodată abolit în mod oficial.

Conducerea operei milaneze invită, în mod politicos, totuși, publicul să aleagă o îmbrăcăminte adecvată decorului teatrului și istoriei prestigioase a acestuia, respectând instituția de cultură, ceea ce înseamnă o formă de deferență față de artiști și față de ceilalți spectatori. Și, da, acest respect se manifestă și prin vestimentație, dar nu numai. Drept urmare, stilul vestimentar clasic a redevenit un reper, ceea ce este excepțional de bine.

Impresia mea este că, treptat, vom scăpa de rumeșugul ideologic care poluează cultural Europa, iar reperele și standardele clasice se vor reimpune. Am ajuns acum la punctul în care vreau să explic de ce am scris aceste rânduri. Pentru că recent, mai precis anul trecut, dacă nu mă înșală memoria, Opera Națională București a avut o inițiativă similară, dar ceva mai blândă: a sugerat discret printr-un comunicat public respectarea stilului formal, dar fără interdicția formală (introdusă acum la Milano) de a participa la un spectacol, chiar dacă te prezinți în șlapi, maieu și pantaloni scurți.

Într-un mesaj extrem de elegant îmi amintesc cum conducerea operei bucureștene a spus cu câteva luni în urmă exact același lucru pe care îl spune astăzi opera milaneză. Ceea ce a urmat la București a fost o descătușare de furie - tipică pentru mișcările sociale și politice cancerigene (de tip cancel culture) care s-au prăvălit, de dincolo de ocean, asupra noastră (în ultimii 10-15 ani) - din partea tuturor deontologilor de serviciu sau din convingere. Nu mi-am propus să înțeleg - chiar dacă știu - de ce a putut să deranjeze, la București, atât de tare sugerarea reperelor clasice (care nu erau impuse în niciun fel, doar enunțate ca model).

Îmi amintesc cele mai barbare și ridicole argumente care au fost atunci reproșate operei bucureștene: că cică lumea nu are pantofi, un costum de haine, o cămașă sau o rochie închisă la culoare (fiecare dintre aceste produse valorând, la H&M sau în alte lanțuri similare, prețuri derizorii egale cu valorea unui bilet studențesc”, a scris Bogdan Bucur pe Facebook.