„Cazul Epstein de România” aduce în fața publicului o poveste reală despre traficul de persoane și arată de ce e important ca oamenii să recunoască pericolul și să nu fie indiferenți.
DC News i-a contactat pe actorul Șerban Melnic și pe Costinela Caraene, producătoare și manager proiect, pentru a afla mai multe detalii despre spectacolul „Cazul Epstein de România”, despre mesajul pe care urmărește să-l transmită și despre impactul pe care îl poate avea asupra publicului.
De ce ar trebui să vadă cineva acest spectacol?
Costinela Caraene a explicat că spectacolul prezintă întâmplări reale, într-o formă de teatru captivantă, care îi ajută pe spectatori să înțeleagă mai bine situațiile grave care pot exista chiar în jurul lor.
Aceasta este de părere că spectacolul îi poate face pe oameni mai atenți la cei din jur, mai empatici față de persoanele aflate în situații dificile și mai curajoși să intervină atunci când observă cazuri similare.
„În primul rând, e un spectacol documentar și fiind spectacol documentar el nu ficționalizează decât cât să dea o formă de teatru. În rest, toate întâmplările sunt absolut reale și e o realitate pe care, în mod normal, niciunul dintre noi nu o vede, deși este cumva sub ochii noștri. Sunt lucruri care se întâmplă, sunt lucruri asupra cărora societatea trebuie să fie prevenită pentru a ști la rândul ei să prevină.
Acest spectacol de teatru reușește, într-un mod absolut minunat, să transmită acest lucru prin formula sa de teatru, care este foarte atrăgătoare. E o formulă foarte captivantă pentru spectatori, ține spectatorul acolo și pe tot parcursul îi livrează exact ce trebuie să știe, să simtă, iar la final spectatorul chiar rămâne cu sentimentul că trebuie făcut ceva, chiar se întreabă ce putem face pentru a preveni situații de genul ăsta.
Prin urmare, e un instrument foarte bun de conștientizare, de deschidere față de cel de lângă tine și de curaj de a acționa într-o situație similară pe care o simți ca cetățean lângă tine, pentru că, de multe ori, poate că ni se pare ceva ciudat când întâlnim un caz sau auzim o poveste despre un vecin, despre un coleg. Auzim o poveste, poate ni se pare ciudat, în primul moment nu-i dăm crezare, numai că prin acest spectacol eu cred că se pot face similitudini cu situații pe care le întâlnim în realitate, fără să știm ce e cu ele. Ar trebui să înțelegem că putem să acționăm când simțim o situație de acest gen lângă noi”, a spus Costinela Caraene.
Întrebat de ce oamenii ar trebui să vadă acest spectacol, Șerban Melnic a răspuns că spectacolul îi ajută pe oameni să înțeleagă mecanismele traficului de persoane în România, să prevină astfel de situații și să dezvolte mai multă empatie față de victime.
„În primul rând, pentru a cunoaște mecanismele traficului de persoane, modul în care acesta funcționează în România, pentru a ajuta la prevenirea unor astfel de situații și pentru a reuși să stabilească o empatie mai puternică față de victimele care sunt în continuare traficate, România fiind, dacă nu mă înșel, pe locul întâi în Europa la traficul de persoane”, a spus Șerban Melnic.
Ce ați vrea să se discute după spectacol, când oamenii ies din sală?
Șerban Melnic a explicat că, la final, spectatorii pot adresa întrebări traficantului principal.
„Noi, la finalul spectacolului, avem un moment de teatru-forum în care spectatorii pot adresa întrebări directe către traficantul principal al cazului și îl pot întreba diferite chestii. Actorul va răspunde în personaj cum ar răspunde traficantul real și atunci discuția cred că ar trebui să vină natural în urma conversației directe cu acest traficant.
Aș vrea să se discute despre faptul că traficantul susține că el nu a traficat, ci că a fost un simplu impresar, iar ce s-a întâmplat mai departe nu ține de el, ci de fetele care își doreau să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați pentru bani”, a spus Șerban Melnic.
Costinela Caraene a explicat că discuțiile după spectacol se vor concentra pe empatia adulților față de adolescenți și pe importanța unei relații bazate pe încredere, pentru ca tinerii să poată cere ajutor atunci când trec prin situații dificile.
„De exemplu, acum, după reprezentația de la București, cred că o să punem noi accent foarte mult pe empatie și pe felul în care se pot raporta adulții la adolescenți aflați în astfel de situații, pentru că, într-o primă fază, cred că este extrem de necesară deschiderea adulților către adolescenți pentru ca ei, la rândul lor, să se deschidă către noi și să aibă încredere să ni se adreseze și să ne poată povesti dacă cumva trec printr-o situație de genul ăsta, pentru că de regulă adolescentele care sunt prinse în astfel de situații, nu prea știu cum să reacționeze și în niciun caz adulții nu sunt cei la care ar veni să le spună.
Astfel, ajung într-o situație fără ieșire pentru că nu au încredere să le spună adulților, întrucât adulții pun etichete și probabil prima tendință este să îi învinovățească pentru ceea ce li se întâmplă.
Revenind la întrebare, cred că ar fi indicat să discutăm despre empatie, despre deschiderea adulților către adolescenți și despre cum am putea noi, ca adulți, să-i ajutăm în momentul în care vin către noi, în cazul fericit în care au încredere să vină către noi, adulții, și să povestească.
Altfel, desigur, discuțiile de regulă sunt libere, subiectele se nasc dincolo de ghidajul nostru, se nasc și ad-hoc în funcție de ce anume a stârnit în spectatori spectacolul respectiv. După experiența de la Iași, de exemplu, spectatorii adulți erau chiar revoltați să vadă că fenomenul ăsta există, se perpetuează, ia amploare, din păcate, de la an la an. Îi interesa foarte mult să știe ce se poate face și au pus întrebări în acest sens.
Noi vom ghida discuția către empatie, către cum putem fi deschiși noi, adulții, către adolescenți și cum putem să ajutăm, iar alte întrebări cu siguranță se vor naște și în funcție de ce va stârni spectacolul în public”, a spus Costinela Caraene.
Cazul Epstein de România
„Cazul Epstein de România” poate fi văzut la Teatrul Apropo, București, Bulevardul Dimitrie Pompeiu, nr. 8, Pipera, sector 2, miercuri, 28 octombrie, ora 19:30. Bilete găsiți aici.
Documentare: Ana Monica Vîlcu, Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Dramaturgie: Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Regie: Ana Monica Vîlcu, Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Coordonare dramaturgie și regie: Radu Popescu
Distribuție: Ana Monica Vîlcu, Irina Artenii, Șerban Melnic, Cosmin Gaspar
Video design: Andrei Cozlac - Video Artist
Scenografie: Ada-Maria Zaharia
Sound Design: Valeriu Șerban
Light Design: Stefan Sacuiu
Fotografie și video: Andrei Văleanu
Graphic Design: Romulus Boicu
Producătoare, manager proiect, promovare: Costinela Caraene
