Acum trei ani, Șerban Melnic a venit la Teatrul Apropo cu doi prieteni și cu o idee de spectacol despre o eroare judiciară.
N-aveau scenograf, nu știau cum se fac luminile, iar omul care le-a realizat proiecțiile răspunsese la un anunț pe OLX. Echipa Teatrului Apropo le-a dat o șansă. Au jucat spectacolul de 25 de ori. Astăzi, actorul le cere ajutorul celor care pot susține teatrul, după ce a anunțat că acesta este la un pas să se închidă.
Teatrul Apropo este un spațiu de creație independent, pentru tinerii artiști, deschis din 2018 în cartierul Pipera, aproape de metrou, în inima corporatistă a orașului. Un spațiu care oferă dreptul de a experimenta în sens creator, care are ambiția de a produce o breșă în trepidația alergăturii zilnice la și de la munca la birou.
Și, pentru a celebra teatrul independent, au organizat anual, încă din 2010, Festivalul Bucharest Fringe, un spațiu al libertății artistice unde au fost aduse în lumina reflectoarelor și puse în valoare cele mai curajoase și inovative performance-uri din zona independentă, din București și din țară.
Susține Teatrul Apropo să nu închidă porțile și să reușească să își achite cheltuielile curente pe perioada iernii
Dacă vrei ca Teatrul Apropo să nu se închid, poți dona aici.
„salut. ce mai faceți? mă bag și eu puțin în seamă. eu sunt șerban melnic și colaborez cu teatrul apropo de vreo trei ani. în general, un actor, când începe colaborarea cu un teatru, o începe în postura de actor. sună cum sună, pleonastic, tautologic, ce vrea ăsta bă nene de la noi că deja ptiu! îmi curg ochii. eu am început la teatrul apropo ca actor, regizor și dramaturg. toate deodată. în cadrul unui concurs de proiecte, apropo de poveste... așa se chema concursul, a nu se confunda cu condeiul. cu o idee pentru un spectacol de teatru documentar.
despre o eroare judiciară în care un bărbat a fost acuzat pe nedrept de o crimă pe care nu a săvârșit-o. cu încă doi prieteni, foști colegi de clasă. fără scenograf. fără vreo idee despre cum se fac lumini. cu un alt prieten care făcea muzica, actor și el. cu un tip pe care nu l-am văzut niciodată în realitate, nici măcar până-n ziua de azi, care a făcut proiecțiile. tip pe care-l găsisem în urma unui anunț de pe olx. da, olx. dadada, acel olx.
tocmai ce mă întorsesem în bucurești după doi ani petrecuți în sibiu. am făcut un master. mă certasem pe la unatc cu cine nu trebuie și m-am hotărât să nu mai continui acolo. de regizat mai jucasem, de scris mai jucasem, de jucat oareșicum.
după acești doi ani tibetani folosiți cu profund angajament pentru perfecționarea practicilor bön, m-am scărpinat la ochi, iar în fața mea erau niște oameni încântați de ideile mele. ciudat sentiment, dar în sincerul zâmbet al lui radu se simțea că e pregătit să ne ofere șansa. acuma, na, sigur cineva și-a lăsat capul în pumni, a oftat și-a început să se frământe: ce șansă băăăăăi nebunuleeeee, șansă e să yey la tnb și să-i refuzi în pana mea de fițe ce-au crescut pe tine ca să faci la ăla mic, la lucia sturza, la toate trei dacă ești șmecher. las-ăne cu pipiera ta.
șansă e când cineva are încredere în ideile tale, nu doar în experiența ta. șansă e când ajungi să faci mai mult decât ce scrie pe diplomă. șansă e când concurezi cu alți cinci mii de artiști vechi și noi, iar cineva se gândește la tine. în orice spațiu, în orice mediu, oriunde. șansa-ta.
și șansele astea, de acord, sunt pe categorii. pentru mine, șansa de a face cazul țundrea la teatrul apropo e categoria S sau, ca să mă exprim în termeni care să vă lase cu gura căscată, absolut uluiți de vocabularul meu avansat, e pe piedestal.
am început să lucrăm, am cam dat-o de gard la vizionare. muncii-n zacuscă. am crezut că n-o să luăm și am băut o bere-n legere. aia e, altă dată, vă pup papa.
și, totuși, oamenii din echipa teatrului au avut încredere. fără să demonstrăm mare brânză, fără să ne fie nași sau unchi și fără să-i cunoască pe nașii sau unchii noștri. o încredere sinceră în potențial, în posibilitate.
l-am jucat de 25 de ori, o bună parte din reprezentații sold out. am colaborat cu institutul național al magistraturii care a introdus cazul, în urma evenimentului la care ne-a invitat, în materia de zi. am fost la festivaluri, am discutat cu un om care locuiește în satul în care s-a petrecut acțiunea și ne-a adus o hartă cu alte 10 crime din zonă. s-a vorbit la radio, s-a scris în presă despre ceva făcut de noi, de la zero, cu ajutorul teatrului și al lui radu. am mai lucrat apoi la trei spectacole, cu îmbunătățiri considerabile față de vizionarea aia. și am avut parte de mai multă expunere decât la început (vezi cazul epstein de românia). au considerat că suntem îndeajuns de capabili și ne-au lăsat să facem tot-ce-am-vrut-noi. și pare că a mers.
se pot face lucruri mari în locuri mici. se pot schimba lucruri, se poate lupta pentru mai bine. unul dintre spectacolele noastre urmează să aibă premiera la finalul lunii, pe 29 noiembrie. asta dacă rezolvăm niște lucruri.
teatrul apropo ar urma să se închidă, din păcate. nu prea mai vine lumea la spectacole de teatru independent, nu s-au luat afcn-uri.
eu o să las un link de donații pentru teatrul apropo. pentru cei ce au avut încredere în noi, pentru colegii mei și pentru eventuala șansă pe care un astfel de loc ți-o poate oferi. ție, tânărului care-și dorești să fii apreciat ca artist, dar și ție, spectatorului care-și dorește povești noi, surprizătoare, care poate reușesc să te modifice.
atât. puțin prea lung pentru social-media, mult prea scurt pentru ce înseamna teatrul apropo. mersi de atenție.
P.S. tipul de pe olx era, de fapt, rapper, n-avea treabă cu video design-ul. #BaNu – prin față și prin spate”, a scris actorul Șerban Melnic pe pagina sa de Facebook.
„Omul cu ciocanul” are premiera pe 29 noiembrie 2026
Pe 29 noiembrie 2026, la Teatrul Apropo are loc premiera „Omul cu ciocanul”.
În oraș începe să circule un nume: „Omul cu Ciocanul”. Nimeni nu știe cine este. Martorii par să caute oameni diferiți: când un civil șaten, când un militar blond. Zvonurile cresc de la o victimă la alta, până când Clujul ajunge să vorbească despre sute de crime.
Pe urmele lui intră Dumitru Ceacanica, unul dintre cei mai cunoscuți criminaliști români de dinainte de ’89. În fața lui se adună mărturii contradictorii, portrete-robot, obiecte dispărute, incendii, coincidențe și piste false.
Cine este bărbatul pe care nimeni nu reușește să-l descrie la fel? De ce atacurile par să se repete după aceeași logică? Vor reuși să-l prindă?
„Omul cu Ciocanul” reconstruiește o anchetă reală în care criminalistica se întâlnește cu misticismul, psihoza, obsesia și frica unui oraș care începe să nu mai știe ce este fapt și ce este zvon.
Spectacolul pornește din documentele anchetei, însemnările criminalistului, mărturii și presa vremii.
Trei interpreți refac traseul investigației prin reconstituire, retroproiecție și material documentar.
Cu fiecare probă, cazul pare să se limpezească. Cu fiecare pas înainte, însă, apare o nouă contradicție. Cine a fost, de fapt, Omul cu Ciocanul?
Un spectacol de Șerban Melnic și Cosmin Gaspar, la Teatrul Apropo, durată 90 minute, fără pauză.
Cu: Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic Regia: Ana Monica Vîlcu, Cosmin Gaspar, Șerban Melnic
Scenografia: Mădălina Niculescu.
Sound Design: Valeriu Șerban (UrbanUP! TV)
Video Design: Ștefan Săcuiu
Luminoplast, retroproiecție: Iulian Buzunoiu.
