"Am văzut într-o retrospectivă a acestor 40 de ani, un vârf de audiență: ați avut vreo 10000 de oameni în Căminele de la Regie. Cum ați ajuns să aveți 10000 de studenți sau de tineri care să asiste la reprezentațiile voastre?“, a întrebat Ionuț Vulpescu.
„Atunci, în aprilie 1984, când noi am inaugurat acest festival – am casetele audio aici – sala era arhiplină. Am intrat pe scenă nu cu un mare curaj. Era nebunia tinereții. Am intrat în permanență pe acordurile trupei Phoenix, interzisă din ’77. Mixasem noi, prin vocația lor, VOUĂ, VOUĂ, VOUĂ, să veniți. Era primul semn că era ceva neregulă, odată ce folosești Phoenixul. Am intrat. M-am dus la microfon, cu toată trupa în spate. S-au aprins reflectoarele, și eu am spus: „Mottoul acestui spectacol – și asta sună cam aiurea, ce spectacol cu motto? Dar am zis așa – fiecare gură de om va fi prevăzută cu un post de grănicer.” Și în momentul respectiv toată sala a început să murmure, era ’84.
În dreapta mea, Puiu Crețu, unul dintre băieții care cânta, a început să cânte „E prea lung drumul înspre comunism”. Erau niște versuri ale poetului Adrian Păunescu. Și când cânți „e prea lung drumul spre comunism” și „pilonii lui pe osul nostru cresc”, deja lumea a început să murmure. Era juriul. Bun, începem să înrăim textele, am început cu un text mai cuminte, al treilea text cu Radu Gabriel, o adaptare după Tudor Popescu, „Olteni, dar mulți”, era nebunie, un amestec între un activism de partid și un vânzător la aprozar, și „dacă nu ești atent, te trezești în burta balenei”. Am dat definiția cincinalului, „o batjocură totală”, și în acel moment, secretara de partid a coborât de la juriu.
Noi alternam momentele de umor cu cele de folk. Cânta un băiat. Au zis: „Ori încheiați, ori continuați numai cu muzică folk. Fără moment de umor, ori încheiați aici.” Chiar trebuia să intre un prieten de-al meu cu un text și mai rău, despre Columb, care îi duce pe marinari către America, și tot le promite că sosește în America, era clar aluziv către conducere, și în momentul respectiv m-am dus la microfon și am spus: „Onoratul juriu mi-a transmis că ori întrerupem spectacolul, ori continuăm cu muzică folk, noi preferăm să ne întrerupem aici.” În acel moment am întrerupt spectacolul, am plecat de pe scenă, a fost o răpăială în sală. Ne-am dus într-o cameră din spatele scenei. Au venit repede de pe acasă mai mulți activiști“, a spus Adrian Fetecău.
CITEȘTE ȘI - Grupul Vouă face 40 de ani. Adrian Fetecău: Așa am pășit eu în această mișcare culturală
„Au spus că ne batem joc de realitățile comuniste“
„Am fost invitați în camera 6 din Casa de Cultură Grigore Preoteasa. Am fost prelucrați până la 4 dimineața că ne batem joc de realitățile comuniste, dar, dacă se întâmpla ceva mai rău, picau mai mulți pentru că nu ne ceruseră dosarul de texte înainte. De ce? Pentru că aveau încredere. La acel moment avea toată lumea încredere în noi. Un an de zile a fost interdicția în București. Era o realitate.
Și ajung la ce m-ați întrebat dvs. Facem spectacolul 500 în Aula Facultății de Drept. Duc dosarul la aprobat. Nu îi dau numele. Era secretar de partid la Drept un domn care a fost foarte cunoscut după Revoluție, că nu mai contează, că nu e o emisiune cu răfuieli. Era dosarul ultra cuminte. Știam ce vreau să spun, dar i l-am dus ultra cuminte. Nu a mai contat. Știa antecedentele. Dar eu apucasem să îl invit pe Eugen Dumitru la TVR să filmeze tot spectacolul. Foarte important acest lucru, nu a mai fost un canal de televiziune de la vizita lui De Gaulle în Aula Facultății de Drept. Făcusem afișajul, aveam niște invitați incredibili, toți au venit. Valentin Silvestru, Gopo, marele regizor la Cannes, George Mihăiță, Dumitru Solomon, Tudor Popescu, dramaturgi mari. Erau invitați la acel spectacol“, a conchis jurnalistul Adrian Fetecău.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
