Ce se ascunde sub craterele lui Marte. Cercetătorii au descoperit o cale inedită de explorare a subsolului marțian

Oamenii de știință specializați în studierea planetelor au descoperit o nouă metodă de a investiga subsolul planetei Marte, analizând resturile aruncate în urma formării craterelor de impact. Această abordare, care se bazează pe măsurarea dimensiunii și distribuției „păturilor de ejectă” (debrisul expulzat în timpul impactului), ar putea oferi informații esențiale despre formațiuni ascunse, precum ghețari sau depozite de sedimente, folosind doar date obținute prin satelit, scrie marsdaily.com.

În mod tradițional, cercetătorii analizau forma și dimensiunea craterelor pentru a deduce caracteristicile subsolului. Noile descoperiri sugerează însă că și dimensiunea păturii de ejectă — materialul expulzat în timpul impactului — poate oferi indicii despre geologia subterană.

„Istoric vorbind, cercetătorii s-au bazat pe forma și dimensiunea craterelor pentru a înțelege compoziția subsolului. Dar noi arătăm că și dimensiunea păturii de ejectă este sensibilă la proprietățile subsolului. Asta ne oferă un nou indicator vizibil la suprafață, care ne poate ajuta să înțelegem ce materiale se află în profunzime", a declarat Aleksandra Sokolowska, bursieră UKRI la Imperial College London.

Ce spune cercetătoarea care a făcut această descoperire

Cercetarea a fost realizată de Sokolowska în perioada în care era cercetător postdoctoral la Universitatea Brown, împreună cu Ingrid Daubar, profesoară la Departamentul de Științe Terestre, de Mediu și Planetare al aceleiași universități.

Pentru a testa această teorie, Sokolowska a folosit simulări pe calculator dezvoltate împreună cu Gareth Collins de la Imperial College London. Acestea au arătat modul în care diferite compoziții ale subsolului influențează răspândirea resturilor aruncate de impact. Simulările au luat în calcul mai multe tipuri de subsol, inclusiv rocă solidă, sedimente lacustre îngropate și depozite bogate în gheață. Rezultatele au arătat că aceste materiale generează modele de ejectă semnificativ diferite.

„Diferențele în raza păturii de ejectă pot fi destul de mari și estimăm că pot fi observate din orbită, cu ajutorul camerei HiRISE de la bordul sondei Mars Reconnaissance Orbiter", a explicat Sokolowska. Acest concept este în prezent în centrul bursei sale de cercetare la Imperial, unde încearcă să transforme metoda într-un instrument practic pentru explorarea planetară.

Importanța descoperii

Pentru a valida modelul teoretic, cercetătorii au analizat două cratere de impact recente de pe Marte. Unul dintre cratere, format probabil pe rocă solidă, prezenta o pătură de ejectă semnificativ mai mare decât celălalt, format pe un teren bogat în gheață — o observație care confirmă predicțiile simulărilor.

Metoda are potențial de aplicare în misiunile spațiale viitoare, inclusiv în cadrul misiunii Hera a Agenției Spațiale Europene, care urmează să ajungă pe asteroidul Dimorphos în 2026. Această misiune va studia efectele unui impact cinetic, oferind posibilitatea de a obține informații similare despre structura internă a corpurilor cerești mici. Cercetarea a fost finanțată de NASA, Agenția Spațială a Regatului Unit și Fundația Națională Elvețiană pentru Știință.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News