De ce tot mai mulți sportivi mor pe teren. Dr. Anca Tâu: Adevărul este mai puțin spectaculos decât teoria conspirației

Autor: Iulia Horovei

Moartea lui Patrick Ekeng de la Dinamo București, care a șocat România. Mijlocașul camerunez intra ca rezervă în meciul cu Viitorul Constanța, în 2016, ca, la un moment dat, să se prăbușească pe teren. A suferit un stop cardiac. Deși dus de urgență la spital, medicii nu l-au mai putut salva. Iar sportul de performanță a cunoscut destule cazuri de acest gen.

Piermario Morosini, anul 2012. Mijlocașul, în timp ce evolua pentru Livorno, a suferit un stop cardiac și s-a prăbușit în prima jumătate a meciului din Serie B împotriva echipei Pescara. A murit la spital.

Marc-Vivien Foé, anul 2003. Mijlocașul defensiv a murit subit în timpul unui meci internațional pentru Camerun, un eveniment care a șocat comunitatea fotbalistică din întreaga lume. Ulterior, s-a decis că moartea a fost cauzată de cardiomiopatie hipertrofică.

Un caz recent - și fericit - este al fotbalistului italian Edoardo Bove, care a suferit un stop cardiac pe teren, în 2024, într-un meci din Serie A. El a fost stabilizat și transportat la spital. La începutul acestui an, Bove și-a reînceput activitatea.

Dr. Anca Tâu, despre riscurile cardiace la sportivi

Dr. Anca Tâu, medic primar Cardiologie, a explicat că în majoritatea cazurilor de stop cardiac subit la sportivi există o vulnerabilitate preexistentă, iar efortul intens poate acționa ca un factor declanșator - nu ca o cauză în sine.

„Moare un sportiv pe teren. Și, în 24 de ore, toți devenim medici… 'Era prea tânăr.' 'Sportul omoară.' 'Sigur e ceva ascuns.' Emoția e firească. Speculația…nu ajută. Review-ul publicat în The New England Journal of Medicine (2026) despre stopul cardiac subit la atleți explică limpede: În majoritatea cazurilor există o vulnerabilitate cardiacă preexistentă, cardiomiopatii (de exemplu Hypertrophic Cardiomyopathy), anomalii coronariene congenitale, canalopatii. Sportul poate declanșa un eveniment într-un cord vulnerabil. Nu creează boala din nimic. E diferența dintre scânteie și butelie.

Am văzut în viața reală: Un adolescent cu două episoade de leșin ignorate. 'E de la emoții...' Un amator de maraton cu dureri toracice 'care trec la încălzire'. 'E febră musculară…'. Și am văzut și altceva: terenuri fără defibrilator. Apoi se întâmplă tragedia. Și apar diagnosticele online. Certitudini în câteva ore. Verdicte fără date. Cu o siguranță pe care nici medicina nu și-o permite. Adevărul este mai puțin spectaculos decât teoria conspirației.

La nivel populațional, activitatea fizică reduce mortalitatea cardiovasculară. Dar nu imunizează individul cu patologie ascunsă. Screening-ul ajută. Istoricul familial contează enorm. ECG-ul poate detecta unele riscuri. Dar nimic nu elimină riscul la zero.

Și există o realitate simplă, dovedită: Supraviețuirea depinde de recunoașterea rapidă și defibrilarea precoce. Primele minute fac diferența. Nu dezbaterea online. Nu explicația perfectă. Intervenția la timp. Fără isterie. Fără negare. Cu echilibru și luciditate. Așa se discută despre viață”, a punctat dr. Anca Tâu, într-o postare pe Facebook.

Citește și: EXCLUSIV Factori despre care „se va discuta tot mai mult” că duc la probleme cardiovasculare. Dr. Trofin-Bănescu, SANADOR: Afectează toate categoriile de vârstă