Povestea incredibilă a actorului Nae Alexandru, la 48 de ani de la cutremurul din 1977. „Am fost găsit, după 26 de ore, în brațele bunicii, care mai trăise câteva ore”
România comemorează 48 de ani de la cutremurul devastator din 4 martie 1977, care a avut consecințe tragice.
Cutremurul devastator din 4 martie 1977 a provocat moartea a peste 1.500 de persoane în România, printre care și numeroase personalități marcante din cultură, teatru, film și literatură. Printre aceștia, marele actor Toma Caragiu, regizorul de televiziune Alexandru Bocăneț, cântăreața Doina Badea sau criticul literar Mihai Gafița. Totodată, mii de clădiri au fost distruse, seismul lăsând o amprentă adâncă în istoria țării noastre.
Totuși, pe lângă numeroasele povești tragice provocate de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria României, există și povești cu final fericit, precum cea a actorului Nae Alexandru.
Actorul Nae Alexandru, supraviețuitor al cutremurului din '77
Nae Alexandru și-a pierdut atât mama, cât și bunica în urma cutremurului din 1977. La 48 de ani de la ziua fatidică, actorul rememorează, cu emoție, momentul care i-a schimbat viața pentru totdeauna: „Eram bebeluș, aveam 6 săptămâni și locuiam cu mama și cu bunica în blocul Casata, într-o garsonieră. Mama era telefonistă la Palatul Telefoanelor.
În seara aceea eram acasă cu mama și bunica mea. Au fost în vizită la noi o familie, colega de serviciu a mamei mele. Au făcut chiar niște fotografii în acea seară cu mine bebeluș, iar la ora 9.00 au hotărât să mă îmbăieze, așa cum se face baie unui bebeluș.
La ora 9.00 fără ceva, acea familie a plecat de la noi de acasă, iar – după cum bine știți – la ora 9.21 a venit cutremurul, s-a prăbușit blocul și am fost găsit în brațele bunicii, care m-a protejat cu trupul ei. Se pare că bunica a mai trăit câteva ore bune după cutremur, sub o grindă.
Am fost găsit, din ceea ce știu eu – sunt mai multe variante – dar din ceea ce știu eu de la familie, după vreo 26 de ore, în seara zilei de sâmbătă sau chiar în dimineața zilei de duminică. Se pare că am avut noroc și datorită faptului că am fost alăptat cu câteva minute înainte de producerea cutremurului. M-au găsit, aveam o gaură (n.r. la nivelul feței). Am mai multe semne care au rămas...
Și am fost dus la Spitalul 'Grigore Alexandrescu', unde am fost tratat de o echipă de medici extraordinară. Acestea sunt amintirile. S-a scris în presa vremii despre mine, ca fiind cel mai mic supraviețuitor al cutremurului din 1977”, a relatat actorul Nae Alexandru.
Rudele din partea tatălui l-au adoptat pe Nae Alexandru
Nae Alexandru a fost crescut de rudele din partea tatălui său, care l-au iubit necondiționat și l-au considerat copilul lor.
„Am fost dus de către mama mea adoptivă (n.r. la vârsta de 7 ani), cea care m-a crescut, sora bunicii mele din partea tatălui, la cimitir, și mi s-a povestit că acolo este înmormântată mama mea naturală. Aș putea spune că a fost un șoc pentru mine, dar tinerețea a făcut să nu simt acel șoc așa cum îl simte un adult.
Mătușa mea era o femeie extraordinară. Am fost crescut de rudele tatălui meu, care m-au considerat copilul lor. Au fost trei surori: bunica mea era cea mijlocie, sora cea mare mi-a devenit mamă. Ea a ieșit la pensie anticipat și m-a crescut pe mine. Iar cea de-a treia soră, cea mică, m-a botezat împreună cu soțul ei și au devenit nașii mei.
Eram copilul lor... Sora cea mare a bunicii n-a avut copii și nici sora cea mică, având un handicap locomotor. Nu putea face copii... Am fost o bucurie pentru ele! Mă emoționez când mă gândesc la ele... Foarte, foarte tare! M-au iubit foarte mult și eu le-am iubit. Copilăria și viața mea a fost alături de ele, cu familia mea: mama, bunica și nașa și nașul”, a mai povestit actorul.
Pierderea mamei adoptive, un alt șoc în viața actorului
„Am avut un alt șoc în adolescență, la vârsta de 17 ani, când mama adoptivă, cea care m-a crescut, din păcate, a decedat la vârsta de 70 de ani. Am rămas cu bunica pentru puțin timp. La câțiva ani a decedat și bunica, iar mai apoi am rămas mult mai mult timp cu nașii mei, care mi-au fost în adolescență ca niște părinți.
(...) Cred foarte tare în destin. Mama era telefonistă, lucra la Palatul Telefoanelor. Iar eu sunt actor la Teatrul Tănase, care este zid în zid cu Palatul Telefoanelor. Chiar geamul de la cabina mea se deschide în Palatul Telefoanelor. Am conștientizat mai târziu lucrul acesta. Și cred că mama, într-un fel, a dorit să fiu lângă ea!”, a mai povestit actorul, în cadrul podcastului Altceva cu Adrian Artene.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
