Pilda emoționantă a unui preot de Paște: „Împărtășania nu e totul pentru un copil”

Împărtășanie. Sursă Foto: 7-zile.com
Împărtășanie. Sursă Foto: 7-zile.com

Într-o predică deosebit de emoționantă cu ocazia sărbătorilor Pascale, un preot a povestit un caz real din activitatea sa pastorală, subliniind că, dincolo de împărtășanie, copiii au nevoie de armonie și dragoste acasă pentru a se dezvolta sănătos emoțional.

Preotul Daniel Balaș a început povestea felicitând părinții care își aduc copiii la împărtășanie, însă a avertizat că acest gest, deși important, nu poate compensa lipsa unui mediu familial sănătos. El a relatat experiența unui caz dificil, în care o mamă i-a cerut ajutorul pentru fiul său.

„Văd foarte mulți copii în perioada asta că sunt duși la împărătășanie. Felicitări, dar nu e totul! Eu cât timp am fost preot, m-am confruntat cu un caz foarte delicat.

Vine o mamă la mine și zice: „Părinte, copilul meu se zbate noaptea în somn, de fiecare dată când îl las în casă, plânge, dacă ies până afară să deschid dușa, îi e frică de singurătate, îi e frică de întuneric. Are spaimă și frică în el”.

Zic, ok, eu o să-i citesc câteva dezlegări. Am pus patrahirul, am luat cartea mea. Vine după o săptămână și îmi spune că vrea să-l împărtășesc. Zic, îți e mai bine? Zice, nu, încercăm cu împărtășanie. Sigur că da. I-am dat împărtășanie. După alta săptămână, adică următoarea, a venit și îmi zice: „Părinte, sunt disperată. E la fel, în aceeași condiție”.

Eu am încercat și cu dezlegări, și cu împărtășanie. Nu mai știu ce să fac. Mergi și la alți preoți care sunt cu har.

„Mă duc la episcop”, zice ea.

Mergeți, că duminică slujește la Catedrală.

S-a dus la Teodosie, la Catedrală, l-a împărtășit Teodosie, dar copilul tot la fel. S-a mai dus la 2-3 preoți pe acolo, în satele vecine, la fel”, povestește el pe TikTok.

În ciuda rugăciunilor și împărtășaniei, copilul nu își revenea

După multiple încercări – slujbe, dezlegări și împărtășiri la diferiți preoți, inclusiv la un episcop – starea copilului nu s-a îmbunătățit. Disperată, mama a mers și la psiholog, dar fără rezultate semnificative. Preotul și-a dat seama că problema nu era una medicală sau spirituală în sens clasic, ci una de atmosferă emoțională acasă. 

„În perioada pascală, că de-asta mi-am adus aminte de caz, vine mămica la biserică să îl împărtășească din nou la mine. Și o întreb, zic, cum mai sunteți?

„La fel, părinte, am fost și la psiholog. Nu știu ce să mă mai fac. Asta e crucea mea”, spune femeia.

Zic, crucea ca și crucea, dar hai să găsim cumva problema. Că despre asta-i vorba. Ce probleme are?

„E Perfect sănătos, am făcut toate analizele”, spune femeia.

Ok. Îl împărtășesc. În timp ce m-am uitat la copil, am văzut în ochii lui o frică, o spaimă. Când te uiți în ochii copilului, trebuie să-l vezi pe Dumnezeu, trebuie să vezi cerul, trebuie să vezi bucuria deplină, pacea absolută și așa mai departe. De ce simt mă frică în ochii lui? I-am dat împărtășanie și o chem pe maică-sa, eu știind că în momentul în care i-am dat împărtășanie, deja mi-a apărut în ochi soacră-sa, adică mamaia copilului. Și o chem pe maică-sa și zic, soacra vine des pe la dumneavoastră pe acasă?

„Da, părinte, aproape zilnic, dar ce să facem? Am o relație bună cu ea”, spune femeia.

Zic, da, relația ca relația, dar soacra dumneavoastră știe cam toate veștile. Mie îmi zice că ăla părinte a umblat cu aia, vedeți că aia a fost în tinerețe așa, vedeți că nenorocita aia a plecat cu ăla și așa mai departe.

„Da, soacra mea e cu toate știrile. Adică nu dai o bășină în satul ăsta că ea deja a mirosit-o. Da, părinte, așa vine și la noi, zilnic știe câte ceva nou”, spune femeia.

Ia să-i opriți canalul ăsta. Haideți să încercăm și așa. Spuneți-i că de azi înainte nu mai are voie să arunce veninul și scârbele și veștile proaste în casa dumneavoastră. Vorbiți și cu soțul și să-i transmiteți treaba asta. Îi spuneți să bărfească în altă parte că nu mai vreți aici.

„Părinte, chiar dacă mă cert cu ea o să încerc și treaba asta, pentru copilul meu vreau să fac orice. Serios, numai am ajuns la disperare”, spune femeia.

Zic, încercați și treaba asta. Ok, a încercat-o frate. I-a tăiat toate canalele, adică când a început soacră-sa să bărfească i-a spus „Haide, dă-i drumul de aici, bărfește în altă parte, nu mai vreau să mai auzim mizeriile matale despre ăla, aia, ceilalți și așa mai departe”. Bă băiatule, și vine femeia la mine la biserică și zice: „Părinte, și-a revenit copilul. Doarme de la 9 până a doua zi la 7 jumate 8. El doarme dus. Eu ies afară, mă duc până la poartă acum, nu mai plânge, nu mă mai treabă, unde ești, mami?”, spune preotul.

„Părinții sunt Dumnezeul copiilor lor”

Preotul a încheiat povestea subliniind că, dincolo de actele religioase, copiii au nevoie de un climat de iubire, pace și siguranță în familie.

„De asta v-am spus la începutul videoclipului, că felicitări, dar împărtășania nu e totul. Pentru că, înainte de toate, trebuie să știți sursa de la care vin problemele către copilașii voștri. Dacă soacra înveninează, tăiați-i accesul vorbelor. Dacă frații vin cu o energie negativă, tăiați-le bârfele. Nimeni niciodată nu trebuie să vă strice pacea familiilor voastre și a copilașilor voștri.

Dacă vreți să le mai împărtășiți și să îi face să conștientizeze unele lucruri, ei nu știu noțiunea de divinitate. Acum degeaba le spuneți: „L-ai luat pe doamne, doamne”. Împărtășiți-le și cât de greu va fost vouă ca părinți. Spuneți-le că n-ați avut condițiile lor, n-ați avut dragostea lor, n-ați avut atenția pe care le-o oferiți voi lor, pentru că părinții noștri aveau alte treburi, ale câmpului. Ați înțeles? Nu este totul asta. Dacă nu le împărtășiți, cât de greu o duc alți copii față de ai voștri, dacă nu le împărtășiți și câte sacrificii faceți ca să conștientizeze cât de bine sunt, puteți să-i duceți zi de zi la împărtășanie în creierașul lor nu dezvoltați mare lucru.

Eu sunt, înainte de a fi spiritual, sunt uman. Eu gândesc înainte, sunt foarte rațional. Am zis eu că n-am har, n-am dar, n-am alea, nu-i bună împărtășania mea. Dar cea mai adevărată împărtășanie este atenția, iubirea, armonia, dragostea și tot ceea ce pleacă de la părinți către copii, pentru că părinții sunt Dumnezeii copiilor lor. Ei n-au alți Dumnezei. Și dacă tu ești un nenorocit cu copilul tău, așa îl va considera și el pe Dumnezeu pe viitor. Dacă tu ești un tâlhar cu propriul tău copil, așa va înțelege noțiunea de divinitate, da? Voi știți ce presărați în sufletele lor. De asta v-am spus că nu e totul împărtășania de la biserică”, încheie preotul.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News


Copyright 2025 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]
pixel