Părinți de succes: Harta dezvoltării copilului (V). Comunicarea (2)

Părinții de succes nu trebuie să precupețească niciun efort pentru a-și pregăti copiii să poată gestiona cât mai bine, orice situație în viitor, care i-ar ajuta pe aceștia să-și găsească locul în societate. Întrucât, săptămâna trecută, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară recomanda părinților responsabili, patru reguli privind comunicarea copilului cu ceilalți, care îi oferă micuțului posibilitatea de a înțelege și de a se face înțeles, materialul de astăzi este dedicat altor patru sfaturi legate de același subiect.

Profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, susține că părinții nu trebuie să uite niciodată că ”deși procesul de comunicare pare unul natural, care se dezvoltă firesc, învățându-l pe copil să-și optimizeze modul de a comunica, de fapt, i se oferă un bun start spre succes”.

1. Copilul trebuie să învețe despre blocajele în comunicare și să afle cum pot fi ele depășite. Printre blocaje (conform Wilcox, Ault, Agee, 1989) se numără: diferențele educaționale între comunicatori, lipsa respectului reciproc, interese diferite față de respectiva comunicare, stereotipurile, acestea din urmă având un impact deosebit asupra comunicării. De aceea, copilul trebuie să fie informat că stereotipurile pot conduce la înrăutățirea comunicării.

”În cazul în care părintele discută cu cel mic despre blocajele de comunicare, copilul va ști că nu toți oamenii sunt la fel, iar avantajele sale sunt sporite dacă va gândi și din punctul lor de vedere”. Spre exemplificare, profesorul universitar Pânișoară amintește de imaginea plastică oferită de către Carnegie, acesta din urmă afirmând că, în pofida faptului este un fan al fragilor cu smântână, de câte ori merge la pescuit, pe lacul Maine, nu pune în cârlig aceste fructe de pădure, ci râme, pentru că acest fel de mâncare preferă peștii. ”De ce n-am folosi faţă de oameni aceeaşi tactică?” se întreba Carnegie. În esență, părintele trebuie să știe că o bună comunicare cu ceilalți copilul o învață din familie, rolul părintelui în acest sens fiind esențial.

2. O comunicare eficientă presupune un bun managment al conflictelor care pot apărea. Cel mic nu ar trebui să fie ținut departe de orice dezbatere, ceartă sau moment tensionat, deoarece este indicat ca el să știe că și acestea sunt parte a vieții și trebuie gestionate cu pricepere, ele fiind inevitabile. Sunt mulți cei care nu știu să gestioneze un conflict, cele mai frecvente greșli fiind, fie ignorarea conflictului – în speranța că el va trece de la sine (ceea ce evident nu se întâmplă, un conflict ignorat crește în intensitate), fie luarea lucrurilor la modul personal (de multe ori ceea ce ni se întâmplă este un rezultat al mai multor factori, persoana cu care ne certăm poate să fie tensionată din altă sursă și se “descarcă” asupra noastră). Iată de ce părintele trebuie să-l învețe pe copil un bun management al conflictelor exersând prin jocuri de rol, oferind explicații și concluzii după fiecare ceartă naturală la care copilul este parte sau spectator etc., recomandă profesorul universitar Pânișoară.

3. Un bun proces de comunicare presupune abilități crescute de ascultare la receptorul mesajului. De fapt, nu sunt puțini acei părinți, și chiar profesori, care susțin că nu pot capta atenția celui mic. Iată de ce este util să i se exerseze copilului această capacitate, părintele fiind sfătuit să-i explice micuțului erorile de ascultare și să-l ajute să le depășească, cele mai importante greșeli fiind ușurința cu care se lasă distras de la ascultare (un bun ascultător rămâne focalizat pe mesaj chiar și în momentul în care există multe elemente perturbante în jurul său) și ceea ce literatura de specialitate numește persoana care imită ascularea drept „ochi goi” ori „ochi morți”.

4. Copilul trebuie pus în multiple situații de comunicare pentru a exersa o anumită spontaneitate a dialogului. Numai în timp și între anumite limite copilul învață să aibă spontaneitate în comunicare și abordează fiecare situație de comunicare cu optimism și entuziasm, ceea ce-i va influența pe cei din jur să-i caute compania, participând astfel la creșterea încrederii în sine.

Urmărind acești pași mici în educarea celor mici, părinții vor avea siguranța că le-au oferit copiilor lor cele mai bune șanse pentru succes social, conchide profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară.

Citește mai mult pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News