Oamenii de ştiinţă au trasat cea mai detaliată hartă până la această dată a terenului de sub vasta calotă de gheaţă care înveleşte Antarctica, scoţând la iveală un peisaj exuberant format din munţi, canioane, văi şi câmpii, dar şi din alte formaţiuni de dimensiuni mai mici, puse în evidenţă pentru prima dată, informează vineri Reuters.

Cercetătorii au utilizat cele mai noi tehnologii de observaţie satelitară de înaltă rezoluţie, precum şi o metodă denumită analiza perturbării fluxului de gheaţă, care estimează topografia şi condiţiile subglaciare pe baza trăsăturilor de la suprafaţă, în scopul cartografierii întregului continentul, inclusiv a zonelor care nu au mai fost cartografiate până acum.

Informaţiile obţinute despre relieful aflat sub gheaţă ar putea fi utile în realizarea unor previziuni legate de retragerea banchizei din Antarctica din cauze climatice. Unele studii anterioare au arătat că formaţiunile deluroase şi muntoase crestate pot încetini retragerea.

Este crucial să avem cea mai clară hartă a reliefului de sub Antarctica întrucât forma acestui relief are un rol important în procesul de frecare care acţionează asupra gheţii, pe care trebuie de asemenea să-l includem în modelele numerice folosite pentru a estima cât de rapid gheaţa din Antarctica va pluti către ocean, se va topi şi va contribui la creştere nivelului mării, a spus glaciologul Robert Bingham de la Universitatea Edinburgh din Scoţia, care a condus studiul publicat săptămâna aceasta în revista Science.

CITEȘTE ȘI - Descoperire surprinzătoare în Islanda: Ce au observat cercetătorii pentru prima dată

Cât de mare este Antarctica

Cercetătorii au reuşit să cartografieze terenul subglaciar cu o precizie fără precedent. Spre exemplu, aceştia au identificat peste 30.000 de formaţiuni deluroase necartografiate până acum, echivalentul unor protuberanţe de cel puţin 50 de metri.

Antarctica este cu 40% mai mare ca Europa, cu 50% mai mare decât Statele Unite şi aproximativ cât jumătate din suprafaţa Africii.

În fiecare caz, toate aceste continente prezintă o gamă de peisaje foarte diferite, de la lanţuri de munţi înalţi la imense câmpii plane. Peisajul ascuns al Antarcticii conţine de asemenea aceste extreme vaste, a spus Bingham. Nu este deloc plictisitor.

Calota glaciară antarctică este cea mai mare masă de gheaţă de pe Terra şi conţine circa 70% din totalul de apă dulce al planetei. Grosimea medie a calotei este estimată la circa 2,1 kilometri, cu o grosime maximă de circa 4,8 kilometri.

CITEȘTE ȘI - Un aisberg uriaş, mult mai mare decât Luxemburgul, se topeşte "constant" în largul Antarcticii

Ce se află sub gheața din Antarctica?

Antarctica nu a fost mereu acoperită de gheaţă. Forma reliefului sublglaciar a fost iniţial sculptată înainte ca acest continent să fie acoperit de calota de gheaţă, cu peste 34 de milioane de ani în urmă, după care relieful a fost din nou modificat de dinamica stratului de gheaţă. Antarctica era odinioară legată de America de Sud, dar s-a separat în urma unui proces denumit tectonica plăcilor, care presupune mişcarea graduală a plăcilor continetale pe suprafaţa Terrei.

Harta a pus în evidenţă un peisaj care prezintă trăsături topografice diverse.

Poate un tipul de peisaj pe care oamenii îl ştiu mai puţin este 'platoul disecat de văi glaciare adânci'. Vă pot spune că este ceva foarte obişnuit în Scoţia, dar şi un peisaj frecvent întâlnit în Scandinavia, în nordul Canadei şi Groenlanda. Chiar faptul că relieful pe care tehnica noastră l-a pus în evidenţă în Antarctica este atât de similar cu alte peisaje ne oferă mare încredere în noua noastră hartă, a spus Bingham.

Cercetătorii au mai punctat că, până acum, suprafaţa planetei Marte era mult mai bine cartografiată decât terenul subglaciar din Antarctica.

În mod tradiţional, oamenii de ştiinţă au cartografiat peisajul subglaciar folosind echipamente radar suspendate pe avioane sau remorcate cu ajutorul snowmobilelor, potrivit glaciologului Helen Ockenden, de la Institutul de geoştiinţe ale mediului din Franţa, autoarea principală a studiului.

Dar aceste măsurători aveau lacune de 5 kilometri sau 10 kilometri în ele, iar câteodată până la 150 de kilometri, a spus Ockenden.

Metoda folosită în acest nou studiu este, potrivit lui Ockenden, extrem de interesantă pentru că permite, prin combinarea calculelor referitoare la curgerea gheţii cu observaţii satelitare de înaltă rezoluţie, trasarea peisajului peste tot pe continent, inclusiv în acele lacune de cartografiere. Aşa că ne putem face o idee mai bună despre modul în care caracteristicei peisajului se leagă una de alta.

Cercetătorii speră ca harta lor să contribuie la perfecţionarea modelărilor folosite în proiectarea creşterii viitoare a nivelului mării, precum şi a prognozelor emise de IPCC, Grupul interguvernamental de experţi al ONU pentru schimbările climatice, care oferă guvernelor date pentru construirea unor politici climatice.

Totodată putem identifica acum care sunt zonele unde Antarctica are nevoie de o cercetare de teren mai detaliată şi zonele unde nu are nevoie, a adăugat Bingham.