Războiul din Orientul Mijlociu, mai precis tabloul de azi, în momentul acesta, pare să indice cea mai gravă criză energetică.
Rusia este beneficiara directă a acestui război din două motive. Pe de o parte, atenția nu mai este pe Ucraina, ci pe Golf, iar pe de altă parte, cu cât prețul petrolului este mai mare, cu atât Rusia își umple „cămara”. În momentul de față, nimeni nu știe spre ce ne îndreptăm. Spre ce ne îndreptăm, până la urmă? Am discutat acest subiect cu generalul în rezervă Cristian Barbu.
„Nimeni nu știe. Dar să încercăm câteva idei, dacă ne sunt permise de momentul actual. În primul rând, v-ați referit la o criză energetică. Este o criză care are reverberații în toate domeniile, nu doar în energie, ci și în industrie, transporturi, sistemul sanitar, în industria medicamentelor și chiar în asigurarea unei coeziuni din punctul de vedere al obligațiilor în domeniul învățământului, pe plan internațional.
Apare și o mobilitate suplimentară a unor societăți. Ne putem gândi chiar la posibilitatea unei migrații suplimentare, generate de starea economică, dar și de starea de război. Este un puzzle cu foarte multe piese, care, în acest moment, sunt dificil de interpretat: Cât vor dura și când vom avea, până la urmă, un tablou complet. Toate sunt însă în schimbare”, a zis generalul în rezervă Cristian Barbu.
„Ceea ce s-a întâmplat a generat, practic, și blocarea Golfului, iar în acest moment nu mai privim Ormuzul doar ca pe o strâmtoare, ci ca pe un teatru de operațiuni militare. Această situație a generat o nouă poziționare din punct de vedere politic și diplomatic. Dacă lucrurile vor continua din punct de vedere militar și peste 3-4 săptămâni, atunci situația va deveni destul de complicată, atât din punct de vedere militar, cât și politic, dar mai ales economic”, a zis generalul în rezervă Cristian Barbu.
Aici sunt câteva lucruri care, la prima vedere, par să intre în contradicție. Pe de o parte, asistăm la mobilizarea unor militari care sunt transportați în zona Golfului, pușcași marini, dar și forțe speciale. Pușcașii marini reprezintă, de regulă, vârful de lance atunci când începe o operațiune, mai ales în teren. Și vorbim de efective numeroase, de ordinul miilor de militari.
Pe de altă parte, există declarații și articole în presa din Statele Unite, care citează surse de la Casa Albă, potrivit cărora președintele Trump le-ar fi spus consilierilor săi că este dispus să încheie războiul, chiar și dacă nu se deblochează strâmtoarea Ormuz. Așadar, cele două direcții par contradictorii. Pentru că, dacă ești dispus să faci asta, de ce mai trimiți acolo o astfel de mobilizare de trupe? Mulți spun următorul lucru: Costă atât de mult să mobilizezi aceste forțe, încât, dacă tot le-ai deplasat, nu mai are rost să nu desfășori acțiunea. Logistica implicată este, de multe ori, mai costisitoare decât acțiunea în sine, dacă aceasta este de scurtă durată.
„În mod clar, aceste trupe, specializate în lupta la sol, au o anumită misiune. Fie că au primit-o deja sau nu, este o altă discuție, dar este evident că vor avea un impact la sol. Altfel, într-adevăr, nu ar fi fost nevoie să fie trimise acolo.
Să nu uităm însă că, pe lângă miile de pușcași marini, forțe speciale și alți militari aduși recent în Golf, existau deja aproximativ 40.000 de militari americani în zonă. Această prezență nu trebuie neglijată, mai ales că aceste trupe sunt deja familiarizate cu operațiunile la sol în regiunea Golfului.
În prezent, numărul total a depășit 55.000 de militari americani în zona Golfului, în toate statele din vestul acestuia. Așadar, o mișcare pe teritoriul Iranului pare iminentă, cel puțin în ceea ce privește anumite obiective. În primul rând, consider că ar exista intenția de a neutraliza Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).De ce spun acest lucru? Pentru că ultimele decizii observate în Iran par să fie luate strict de conducerea IRGC”, a zis generalul în rezervă Cristian Barbu.
Vedeți continuarea aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News